Poezie scrisă de Narcisa Șichet, apreciată de Oana Ninu la atelierul de poezie Mornin’ Poets, pe 24 octombrie 2021, la tema cu următoarele cuvinte impuse: șenile, cocostârc, blugi, acadea, catapultă, semafor, sms, perfuzie, vagonet, dinți de lapte, vătrai, portocală.
l. atâtea discuții începute și sentimentul de căcat
pe care-l ai când te trezești dimineața
când simți că te sufoci
prefă-te că iți ții respirația și
numără secundele până rămâi fără oxigen
m-am tot gândit ce să-i fi spus prietenei mele
când a rămas însărcinată
cum e să plângi în fața unui necunoscut
care printează prima fotografie cu copilul tău nenăscut
cum e să cauți un nume pentru niște cromozomi
cum e să decizi dacă fetusul din tine
are și el dreptul la viață
e greu să astupi lumina cu întuneric
mai bine aruncă restul de placentă sub vagonet
poate șenilele o vor strivi
aprope e crăciunul și noi mâncăm doar portocalele stricate
mai bine sună-l pe domnul M. să rezolve problema
dar dacă nu, să știi ca pe amazon sunt cărucioare ieftine
II. sunt singură în salon, mi-au dat perfuzie
era deja osificat și m-am pătat pe blugi cu sânge
când m-am dus spre clinică
același cocstârc stătea pe un stâlp de telegraf
m-au scormonit pe dinăuntru cu vătraiul
oricum n-aș fi știut ce să fac
dacă i-ar fi căzut dinții de lapte în somn
mai bine așa
când eram mică mereu mi-aș fi dorit
să-mi fi luat părinții o mini-catapultă
urmează vremuri mai normale cu oameni mai normali
