[MIRROR MIRROR ON THE WALL]

Poezie scrisă de Erna Matzepa, apreciată de Livia Roșca (Lucan-Arjoca), la Atelierul  Mornin’ Poets , pe 5  iunie 2022, la tema biografiei.

Mă numesc Emil. Erna. Am un metru 84, mărimea 45 la pantof. Fac workout-uri până la epuizare. Alerg până transpir rece. Alerg. Apoi învăț. Îmi vopsesc părul în roșu. Îmi fac unghiile negre. Sperma mea are gust mentolat. Senzație violet.

Îmi place să fac sex. Am făcut sex ore în șir, pe birou, pe podea, în cabina de duș, la ovulație și pe sângele de la ciclu, cu prezervative strâmte și largi, clasice și cu nervuri, pe uscat sau după un preludiu intens, cu scuipat.

Mă masturbez de la 15 ani și mă uit la filme porno cu gay. Am citit reviste yaoi și mi-am imaginat cum o fac cu personajele mele favorite. Mi-am crestat antebrațul stâng cu un cuțit de bucătărie, cu unghiera, cutterul și compasul.

Mă îmbăt periodic. Mă îmbăt cu gin, rom, lichior și băuturi ieftine. Mă îmbăt și citesc până nu mai știu cine sunt și ce e cu mine, mă îmbăt până vorbesc în plus și nu mai îmi amintesc ce s-a întâmplat la party. Mă îmbăt.

Fumez rar. Fumez același mini vape din care trag până sunt high. Fumez după sesiune, când viața nu mai are niciun sens și fumez ca să uit cum am dat-o în bară. Fumez.

Mă droghez. Mă droghez cu medicamente eliberate fără prescripție medicală, cu efect sedativ. Le combin cu alcool. Până când uit. Până când uit cum le combin și adorm luând un pumn de pastile.

Vomit. Vomit din când în când. Atunci când nu mai pot ține nimic în mine. Vomit fără oprire. Îmi bag degetele în gât și vomit.

Și scriu. Scriu până când nu mai pot și o iau de la capăt. Scriu. Până nu mai pot. Până cade cortina.