Poezie scrisă de Constantin Buduleci, apreciată de Andrei Crăciun la atelierul de poezie Mornin’ Poets, pe 25 aprilie 2021, la tema ORAȘULUI, văzut de oamenii care au trăit în el.
Atât de multe covoare s-au țesut în oraș, încât toți au plecat în alte părți pentru a le călca în picioare, sătui doar să le țeasă. Fabrica a fost părăsită, iar după un timp, nimeni nu mai credea că acolo, cândva, se făceau covoare. Din când în când, pe merii din jurul orașului, mai vezi câte un fir de lână rătăcit.
”Cause I can thrill you more than any ghost would ever dare try”
unii nu mor niciodată
alții parcă nu mai mor odată
nu întreba copacul
ce părere are despre pădurea
în care stă
Puiu A. avea de vânzare caseta cu concertul lui Michael. Dădea impresia că a fost acolo cu un reportofon. La el toate se legau, avea inclusiv o Dacie 1310, cu zâmbetul ăla cunoscut, iar zâmbetul ăla l-a așteptat pe Michael la aeroport. Mereu avea doar ultimul exemplar din casetă. După ce a vândut-o, a mers din chioșc în casă și a înregistrat alta la dublu-casetofonul din sufragerie. Cât a mers banda, și-a făcut un ou ochi și l-a mâncat.
pensionarii sapă
spațiile verzi dintre blocuri
soarele bate pe ei doar la 12
în rest îl văd în casă
doar cei de la răsărit și apus
Onoriu avea caseta. Auzea întunericul de la începutul concertului, apoi ieșirea bruscă din podeaua scenei a lui Michael. Văzuse și la TVR, dar pe casetă era parcă mai reală. În ziua și ora concertului, a stat pe balcon și s-a uitat spre sud-est. Undeva acolo, la 350 de kilometri depărtare, cânta Michael.
tata te convingea
ca și când tu decideai
un bilet la Michael
pâinea pe două săptămâni
Autobuzul de șapte și un sfert era mereu plin. Praful din el se ridica și plutea, de parcă erau atomii gazelor din aer. Burduful de la mijloc era rupt, iarna lăsa zăpada să se așeze în strat bun de săniuș. Eram o clasă unică cu elevi din clasa întâi, până la stundenții din anul patru. Șoferul era dascălul. Bătăile aveau loc numai în stații. Părinții la serviciu.
manelele devin imnul celor
de la patru și parter
rokerul de la doi acoperă
cu basul și răgușeala
invocă diavolul în ajutor
polițiștii
vin pe ritm de Salam
Budăcel a murit. Comunitatea era convinsă că nu i-ar fi plăcut Michael. Orice preț îl transforma în pâine/zile. Toți râdeau de el, pentru că nu știa să ascundă adevărul în sacoșă. În schimb, toți spuneau că avea acolo de toate. Dar nimeni nu a căutat. L-a îngropat primăria, iar sacoșa nu se știe cine a luat-o.
zi de zi apar cartiere
noi
istoria comunității devine
o înregistrare
un ou se prăjește
echipa de handbal pierde
cimitirul crește
La groapa de gunoi, o casetă audio este călcată de buldozer. O pasăre ia banda în cioc, cărămidă pentru cuib.
