Povestire scrisă de Liliana Niculescu, aleasă de Filip Florian la Creative Writing Sundays, pe 26 februarie 2017.
Nu știu de ce o să mor mai repede, din cauza vârstei sau de nervi? Pe prima încă nu am bifat-o, dar a doua variantă… O, DOAMNE! Știam că nu e bine să mă implic, să fiu atât de vulnerabilă, doamne, Ano, tu și slăbiciunea ta pentru bruneții cu ochi negri, nu mai bine stăteai tu liniștită în seara aia și nu acceptai să dansezi cu el? Că doar văzusei și tu că dansase cu atâtea altele înainte, ce ți-o fi trebuit să zici da? Te-a și abordat când era melodia aia, „Girl, you’ll be a woman, soon”, păi nu te-ai prins tu, Ano, că ăsta voia doar să nu treacă seara degeaba și te-a găsit pe tine? Ce-ți trebuia ție să fii „woman”, că erai foarte bine așa cum erai, fir-ar a dracului să fie de treabă și de slăbiciunea ta pentru bruneții cu ochii negri.
Ai văzut, doar, a doua zi, că omul nu voia nimic mai mult, ai insistat tu să vă vedeți la o cafea, să vorbiți, poate-poate vă potriveați, că tu le ai cu oamenii, ești sociabilă, cum să nu găsești un punct comun cu el? Poate ție îți plăcea jazz-ul și lui rock-ul, dar sigur vă plăceau comediile, de exemplu, ăsta e un subiect care poate fi dezbătut în trei întâlniri, deja aveai un plan de comunicare pe o lună de zile, la naiba cu ochii lui negri și părul brunet, să-i fie de râs, nu-ți mai trebuie, Ano, gata!
Nu i-au plăcut nici comediile, dar tu simțeai că e ceva acolo, totuși, dar nu era nimic, proasto, uite, stai și te frămânți, aștepți, habar n-ai ce, că n-ai avut niciodată ceva serios cu el, ce să aștepți. dacă nu ai ce? Cine știe ce o face acum, poate e cu una, poate e cu unele, că ăsta e imprevizibil și secretos, zice că vrea independență, vrea adrenalină, poate chiar acum e cu cineva în patul în care erai tu ieri, da’ lasă, că de aia ai lăsat tu dresul ăla la vedere, să vadă fata aia că o să pățească și ea ce pățești și tu, nu e singura, să știe de cine se îndrăgostește.
Și data viitoare, când o să te duci la el, iar o să stai să cercetezi toată casa, să observi și cea mai mică schimbare, ca atunci când ai găsit două cutii de pizza, de unde naiba două cutii, că tu nu mănânci pizza și nu ții minte să fi mâncat la el așa ceva vreodată, dar el s-a jurat că a comandat mai multe, îi era foame. Poate de asta i se făcuse și sete, că avea două pahare de vin pe masă, ăsta sigur își bate joc de tine, Ano!
Of, dar degeaba vorbești tu de data viitoare, că nu o să mai existe o „data viitoare”. Da, ai mai zis-o, dar acum e definitiv, nu mai trebuie să cazi în capcane, te-ai lămurit cum stă treaba cu el, fii fată deșteaptă. O să îi spui că s-a terminat, că nu mai suporți aroganța asta, că te simți singură, că nu simți nicio implicare… ce fraieră ești, i-ai mai zis de atâtea ori lucrurile astea, ți se pare că îi pasă? Nu îi pasă, îi pasă doar de muncă și de jocuri. Stă toata ziua, se joacă, și uite că te joacaă și pe tine pe degete, a știut el cum.
Dar nuuuu, gata! Ce, să ajungi ca alea care scriu pe forumuri „nu știu ce să fac, m-a înșelat, dar aș vrea să îl iert”. Nu ești tu ca alea, Ano, nu depinzitu de barbați și sentimente.
Doamne, mai ții minte, Ano, când ți-a zis că te iubește și după nu ți-a mai scris o săptămână? Că a vrut să stea doar el cu gândurile lui. Oare cum le chema pe gândurile astea, Andreea, Maria, Alina? El măcar a stat cu gândurile, tu ai stat singură și ai rupt perna aia de plâns. Auzi, să te ignore tocmai pe tine, ce nenorocit. Nu o să mai găsească el altă fată ca tine, tu o să fii veselă ca o floricică, iar el o să stea și o să plângă când o să realizeze căte-a pierdut.
Daaa, te-a pierdut, gat… stai, a sunat telefonul. A răspuns la mesaj. Nu e el băiatul perfect, dar zice că îi e dor de mine. Bine, hai că mă îmbrac, poate mergem la un film.
