Poem scris de Mihai Manole, la Atelierul Mornin’ Poets #93, susținut de Cosmin Perța, pe 30 iunie 2024, la tema poemului scris pentru performance/scenă.
sunt zile în care încrederea în succes e
cît o baltă mîloasă din care să apuci
să bei înaintea delirului călduț cu portocale.
îți e clar că nu se înscrie nimeni în cursă
așa cum la masa lungă a primei tale aniversări
stă singurul venit, fără să își atingă paharul,
hotărît să nu lase urme, să nu recunoască
o prezență rușinoasă.
firesc e să devii maestru de ceremonii,
gazda evenimentelor perfecte, să prinzi microfonul
de la care să împarți premiile inventate de tine,
să le mulțumești, desigur, pentru prezența lor,
să le urezi distracție plăcută,
să îi feliciți privindu-i în ochi secunda în care
disprețul lasă garda jos destul
pentru o urmă de-ndoială, ideal una de frică
la gîndul unei întîlniri de succes cu arme de foc
la care nimeni nu și-ar mai aminti de tine îngenuncheat.
pentru că totuși vrei să crezi într-un succes salvezi
un animal de pe stradă înduioșat de poveștile
cu torționari înconjurați la bătrînețe de pisici.
trezit de ascuțitul ghearelor în zori & de
intimitatea casei din care nu mai pot ieși
începi să-i înțelegi.
acum, cînd ai aflat cum e,
învață-mă tu de ce
animăluțele dorm lipite de oameni.
