Interviu realizat de Simina Diaconu.
Nou interviu din seria care îi vizează pe editori, prin care aflăm ce își doresc ei de la scriitorii debutanți. A răspuns Claudiu Komartin, redactor-șef al Casei de Editură Max Blecher.
Care e poziționarea editurii pe piață, care e specificul ei?
Suntem o editură mică, „de nișă”, cum se spune acum, adică publicăm 10-12 cărți pe an, în special de poezie (din cele 55 de titluri de până acum, am scos doar două romane și o carte de muzicologie). Cred că facem o treabă foarte bună (dar în privința asta alții trebuie să se pronunțe) când e vorba despre partea grafică (cred că Ana Toma este, în momentul acesta, numărul 1 la noi – e de ajuns să vezi copertele cărților noastre și cele vreo 200 de afișe pe care le-a făcut în ultimii ani și vă veți convinge), dar și pe editarea propriu-zisă a textelor. Nu cred că veți găsi în momentul de față (poate cu excepția lui Teodor Dună) în România pe cineva mai atent și mai dedicat redactării volumelor și lucrului pe text laolaltă cu autorii pentru a scoate cele mai bune variante posibile ale cărților lor.
Aveți o colecție dedicată debutanților? Câți scriitori români debutanți ați publicat? Care a fost numărul total de debutanți din care au fost selectați?
În colecția „Opera prima” am publicat până acum zece debuturi. La concursul pe care-l organizăm am primit la fiecare ediție în jur de (sau chiar peste) 100 de manuscrise. Plus altele care ne sunt trimise de-a lungul anului pe mail…
Care e procesul de selecție a manuscriselor pe care le primește editura și cât durează? (Unde trimit scriitorii manuscrisul și ce se întâmplă din acel punct, care sunt etapele.)
Site-ul nostru, maxblecher.ro, e ușor de găsit și de accesat. Ușor e și să ni se scrie, să ni se propună manuscrise, pe care le citim, le cântărim și vedem dacă avem motive să pariem pe ceea ce ni s-a trimis. Uneori, e un proces care ține luni, poate ani. Pe unul dintre debutanții noștri l-am ținut cam un an și jumătate, l-am amânat, l-am pus să rescrie părți din volum, să scrie un nou ciclu de poeme pornind de la câteva texte în care făcuse un salt evident față de ceea ce scrisese până atunci etc. Până la urmă, deși e posibil să fi fost descurajat pe parcurs, cartea a apărut și a fost primită excelent. Dacă i-o scoteam în varianta neșlefuită și plină de naivități pe care ne-o trimisese inițial, n-ar fi fost mare lucru.
Are editura un concurs de debut?
Da. L-am pornit în chiar primul an de existență, iar acum e la a șasea ediție. Primele patru ediții au fost câștigate de poeți care au luat, fără excepție, premii, despre cărțile lor s-a scris și s-au integrat rapid în peisajul altfel foarte pestriț al literaturii de azi. Sper ca la a șasea ediție să premiem încă un volum foarte bun (după ce anul trecut nu am primit nimic îndeajuns de convingător), pe care să-l publicăm în noiembrie, la târgul de carte Gaudeamus. Pentru cei interesați, toate detaliile în legătură cu Concursul de debut în poezie „Max Blecher” se găsesc cu ușurință pe internet.
În ce tiraj publicați de obicei cartea unui debutant?
300 de exemplare.
Cum o promovați?
Pe toate canalele care ne stau la dispoziție – de la internet (site-ul editurii, bine făcut și util, actualizat constant, facebook, site-uri și bloguri prietene – sau prietenoase cu noutățile care vin din zona noastră) până la ceea ce în afaceri se numește „one-to-one marketing”; în cazul nostru, firește că e exagerat să vorbimîn termenii ăștia, fiindcă ceea ce facem noi nu-i chiar o afacere (în orice caz, nu una obișnuită), dar, ca redactor-șef, fac tot posibilul să „plimb” și să arăt cărțile noastre, să le prezint unor oameni diferiți și unor segmente de public diverse, le duc cam peste tot unde am ocazia să le promovez, le trimitem acelor cronicari și autori încă activi despre care știm că ar putea scrie despre ele, facem cât de multe lansări putem (deci suntem obligați să umblăm prin țară și să intrăm în medii cât mai diverse – am fost în anii ăștia în licee, în librării, în biblioteci, în baruri și cafenele, la festivaluri și târguri de carte, în cadrul cunoscutei serii de întâlniri Institutul Blecher)…
Ce distribuție aveți?
Cred că avem printre cele mai bune distribuții (dacă mă gândesc la editurile care scot literatură română contemporană, și în special poezie) – suntem în două lanțuri mari și (ceea ce e foarte important pentru noi) în librării mai mici, independente și îndreptate nu exclusiv spre profit (cum este Cărtureștiul, care din punctul meu de vedere e tot ce nu trebuie să devină o librărie – adică un spectacol de consumerism agresiv, îmbrăcat în haine țipătoare, dar „la modă”). Îmi plac prin țară câteva librării cu care colaborăm foarte bine de ani întregi, și datorită cărora cărțile noastre pot fi găsite în câteva orașe mai mari: librăriile din Grupul Librarium, Open Art în București, Okian la Brașov, Habitus la Sibiu, în curând se va deschide la Timișoara librăria „La Două Bufnițe”. Slavă Cerului, încă mai sunt oameni care vor să facă niște mici afaceri atașante cu cărți, din pasiune și devotament, nu să transforme librăriile în niște locuri în care poți găsi orice, de la chiloți inscripționați cu citate din Paler la tot felul de alte produse precongelate.
Care e procentul din tiraj pe care trebuie să-l vindeți ca să nu ieșiți în pierdere? (orientativ)
E greu de spus, depinde de carte și nu trebuie uitat că librăriile mari iau niște procente ucigătoare, cam 45-50% din prețul de raft al cărții. Dacă am vinde toate cărțile direct, fără intermediar, probabil că ar fi suficient un procentaj de 33%, dar, în condițiile astea, probabil că undeva spre 60%.
Cât sunt drepturile autorului?
În general, drepturile sunt stabilite la un număr de exemplare gratuite pe care le primește. Aici nu au fost niciodată probleme, am avut autori care au primit și 50 de exemplare gratuite să dispună de ele cum vor, dar în general mi se pare corect ca autorul să ia 20 de cărți. Dar suntem o editură mult prea mică și știm că n-o să facem bani din asta, așa că suntem flexibili în privința asta. E și în interesul meu ca volumele să nu stea în depozit cu anii, ci să ajungă la oamenii care și le doresc și le vor citi, de aceea dăruim suficient de multe exemplare pentru ca un om cu minte pentru afaceri să se întrebe cum naiba de nu închidem șandramaua.
2-3 exemple de cărți publicate de debutanți la editura dumneavoastră, care au avut povești/traiectorii de succes.
Fără laude goale, cam toate cărțile de debut pe care le-am publicat au avut povești frumoase. Adică au făcut din autorii lor, oameni foarte tineri (de cele mai multe ori) sau, în orice caz, necunoscuți, niște nume care s-au rostogolit în anii următori, devenind mici faime sau chiar certitudini ale poeziei de acum. Cred că e de ajuns să menționez numele lor, de la Teodora Coman, Matei Hutopila și Florentin Popa la Ștefan Ivas, Victor Țvetov și Ana Donțu pentru ca cineva familiarizat cu „teritoriul” să știe despre ce vorbesc.
Care credeți că sunt motivele pentru care cititorii cumpără cărți scrise de debutanți?
Din masochism :)
Un mesaj pentru scriitorii debutanți interesați să publice la editura dumneavoastră?
Casa de Editură Max Blecher, împreună cu proiectele conexe din jurul ei (fiindcă de fapt am pornit de la Institutul Blecher, club de lectură care a-mplinit în toamna asta șapte ani), reprezintă, înainte de orice altceva, un spațiu de întâlnire și de descoperire. Am construit o comunitate deschisă tuturor oamenilor care citesc (pun accentul în primul rând pe citit, care e esențial) și scriu poezie astăzi. Suntem alături de ei, și căutăm tot timpul noi perspective, experiențe și modalități de explorare care au în centru limbajul, înnoirea și transformările sale fertile. Dacă aceste deziderate vă sunt cât de cât familiare, atunci puteți veni alături de noi.
***
Dacă aveți un manuscris și vreți să vă creșteți șansele de publicare, nu uitați că avem la Club Revdepov serviciul de feedback pe manuscris. Mult succes!
