(Atenție, conținut 18+)
Povestire scrisă de Elena Irofte la atelierul de scriere creativă cu Florin Iaru și Marius Chivu și considerată de cel din urmă printre cele mai bune scrise la cursurile lui.
Marţea era ziua în care eu o luam pe Sonia de la grădiniţă. Mâncam amândoi în oraş. Astea erau singurele ore din săptămână pe care le petreceam doar noi doi. De dimineaţă, Alexandra m-a sunat la birou să-mi spună că a lăsat-o pe Sonia la mama ei. Nu era nevoie să mă mai duc după ea.
— Spunea că vrea să stea acolo toată săptămâna.
— Iar a apucat-o cu statul acasă?
— Da. Zicea că se simte rău de dimineaţă. Apoi mi-a spus că nu are niciun prieten la grădi şi că ea vrea să se joace singură. Doar eu singură, aşa zicea. Mi-a fost milă de ea şi am întrebat-o dacă vrea să o duc la mama. Tu ce zici?
— Nu ştiu ce să-ţi spun acum. Putem să o lăsăm, dacă vrei. Dar n-ar trebui să o învăţăm aşa, să facă numai cum vrea ea.
— Aşa e. Dar asta poate ne-ar face bine şi nouă. N-am mai stat un weekend împreună de nu mai ştiu când. Măcar serile astea putem să fim doar noi. Pot să plec şi eu mai devreme de la birou. Nu vrei?
— Ba da. Dar gândeşte-te şi tu la maică-ta. Adică, nu vreau să ne scotă iar ochii după, că ea stă cu aia mică şi noi nu putem să o ajutăm când are nevoie.
— Bine. O las până mâine şi vorbim diseară cum să facem.
Alexandra e genul de persoană care ştie mereu să primească răspunsul pe care-l aşteaptă. Mai ales de la mine. De fiecare dată când am minţit-o, am făcut-o tot din vina ei. Nu pot să-i spun nu, apoi nu-mi rămâne decât să inventez scuze, ca să mă acopăr.
Am plecat mai târziu decât de obicei de la birou. Aveam un mesaj de la Alexandra: ce faci, la cat ajungi? eu sunt acasa. vrei să iei un vin? I-am răspuns că ajung mai târziu, că trebuie să ies cu nişte colegi şi nu ştiu când terminăm.
Am ajuns acasă după 12. Eram obosit şi speram să o găsesc dormind. Am intrat. Era întuneric. M-am lungit pe canapeaua din living şi am deschis televizorul cu volumul încet, să nu o trezesc. Am auzit două uşi. Ieşise din baie, apoi din dormitor. Eram prea obosit pentru o confruntare. Am închis ochii şi m-am prefăcut că dorm. S-a aşezat lângă mine şi mi-a pus o mână pe picior.
— Mircea? Mircea, dormi?
Vorbea încet. Mi s-a părut că are nasul înfundat şi m-am gândit că a plâns. Mi s-a făcut milă. Am mimat un căscat, m-am întins, fără sa deschid ochii. Mi-am lăsat mâna peste a ei.
— Ce faci, de ce nu te-ai culcat?
— Te-am aşteptat. Mă gândeam că o să te grăbeşti.
Am deschis ochii. Imediat după, am regretat asta. Mi-era greu să o privesc în ochi.
— Îmi pare rău. Aveam nevoie să mai ies şi singur. S-a întâmplat să fie azi.
Avea cearcăne. Umbrele lăsate de lumina televizorului se mişcau pe faţa ei şi îi scoteau în evidenţă defectele. Îşi ţinea buzele strânse şi ridurile din jurul lor se vedeau mai pronunţate decât le ştiam. Marginile ochilor aveau şi ele riduri, care încetaseră de mult să dispară atunci când nu mai râdea.
Am întins braţele şi am tras-o spre mine. A început să plângă. Am sărutat-o. Avea faţa udă şi voiam să mă retrag. Ea şi-a băgat mâinile sub corpul meu şi m-a strâns, tot mai tare. Nu voiam să o mângâi, dar a început să-mi sărute gâtul şi urechile. Mă excita. M-am întors pe spate, cu faţa la ea. Era doar în tricou şi chiloţi. A început să se frece de mine. Mi-am coborât mâinile pe fundul ei, să o ghidez în mişcări mai apăsate. Şi-a dat jos tricoul şi s-a aşezat pe mine cu sânii goi. De când născuse nu mă mai lăsase să-i dau sutienul jos. Spunea că se simte mai bine aşa şi am tot aşteptat să-i treacă. Eram mai mult curios să-i ating. I-am cuprins sânii în palme şi am rămas surprins cât de mult se schimbaseră. Erau moi şi-mi atârnau grei, în palme. Am simţit cum mi se înmoaie şi mi s-a făcut frică să nu simtă şi ea. O ştiam. Ar fi fost jignită dacă îşi dădea seama. Am coborât mâinile pe şolduri. Am tras-o spre mine şi am început să-mi plimb mâinile pe spatele ei. I-am luat mâna şi i-am pus-o peste pula mea flască, din blugi. A vrut să-mi deschidă sliţul, dar nu s-a descurcat şi a trebuit să desfac singur nasturii. Mi-a tras chiloţii puţin în jos şi a început să o frece în mână. Elasticul lor era lat şi mă strângea de coaie. Mi-am pus mâna peste a ei, ca să-i arăt să strângă mai tare şi să-mi aranjez chiloţii. Ea şi-a retras-o şi m-a lăsat doar pe mine. S-a aplecat să mă sărute, apoi mi-a tras pantalonii jos. A revenit la frecatul cu mâna. Nu se întâmpla nimic. Apoi am auzit-o. A oftat. A oftat şi a coborât cu sărutatul pe burtă. Nu voiam să mi-o sugă, după ce am auzit-o oftând. Ce era în capul ei? Dar gura umedă şi lentoarea cu care se mişca m-au făcut să-mi uit repede îngrijorarea. Mi s-a întărit de tot. O băga tot mai adânc în gură şi o simţeam cum se freacă cu chiloţii de coapsa mea. A urcat din nou, sărutându-mă pe burtă, pe gât, apoi pe gură. Nu şi-a dat chiloţii jos. I-a tras într-o parte şi a băgat-o aşa. Era foarte udă şi se mişca încet. Gustul din gura ei mă excita. A scos un geamăt, primul de când era cu mine în living. Apoape imediat, mi-am dat drumul înăuntru. I-am luat mâinile într-ale mele. Nu a făcut niciun gest. M-a lăsat în ea şi mă privea din poziţia aia, serioasă. Mă simţeam certat de privirea ei. Voiam să fac ceva, s-o fac să se simtă mai bine. N-aş fi putut să-i zâmbesc. Nici nu am încerat. Ea m-a mângâiat pe păr.
— Mircea, te iubesc.
Am închis ochii şi am luat-o în braţe. Am strâns-o şi am adormit amandoi, eu în cămaşă şi ea în chiloţi. O doamnă ne spunea la televizor că detergentul pe care-l foloseşte e acum de zece ori mai eficient decât formula în care era produs înainte.
