Poezii scrise de Sorin Voicu, apreciate de Cristina Ispas la atelierul de poezie Mornin’ Poets, pe 21 iunie 2020, la tema „risipa”.
Marile păduri
În marile păduri,
un copac trebuie să moară
ca altul să-i ia locul.
Toți puieții se bat
pe raza de lumină
care pătrunde în noul gol,
se ridică pe vârfuri,
își întind frunzele peste ceilalți
să îi asfixieze.
În marile păduri,
Oamenii vin acum fără drujbe,
Înfig electrozi în rădăcini,
Mulg electricitatea,
Sălbăticiunea caută desișul
acelor puieți, caută umbra,
oamenii vin și înfig electrozi
în creierul sălbăticiunii,
îmblânzesc sălbăticiunea,
îmblânzesc umbra.
Totul devine domestic
în marile păduri.
Mașina cea nouă
Când neamțul își cumpără un Mercedes nou
el nu cumpără o mașină nouă și-atât.
el pornește un ciclu,
el vinde mașina
celui care își vinde Volkswagen-ul
unui samsar român
care îl aduce unuia
care își dă Logan-ul
altuia care își duce
Dacia 1310 la REMAT-ul
pe lângă care trece
o bicicletă Ukraina scârțâind,
dinspre care se aude:
„Câtă risipă!”