Povestire scrisă de Horea Sibișteanu, aleasă de Matei Florian la Creative Writing Sundays, pe 25 noiembrie 2018, la tema „Ziua morților”.
Se oprește în fața ușii cu sacoșele atârnate de brațe. Mânerele de plastic îi taie pielea din cauza greutății. Are nevoie urgentă la WC, mâna îi tremură puternic și nu nimerește gaura cheii. Într-un final deschide ușa, lasă sacoșele jos, în mijlocul holului, și fuge spre toaletă. În capătul holului pisica îi taie calea cu un mieunat scurt.
— Regina, nu acum. Mami are o urgență.
Deschide ușa, își ridică fusta, trage de chiloți în jos și se așază pe vasul wc-ului. Oftează lung. Pisica intră pe ușa rămasă deschisă și se oprește în dreptul ei, privind-o.
— Îți dă mami de mâncare imediat. Am cumpărat somon proaspăt special pentru tine.
Se ridică, trage apa, își aranjează hainele pe ea în fața oglinzii și dă drumul la robinetul chiuvetei. Își apropie faţa de oglindă și începe să și-o pipăie, analizând fiecare rid.
— Am îmbătrânit, Regina.
Prin oglindă observă, pentru o fracțiune de secundă, o față dincolo de geam. Întoarce capul spre fereastra de la baie, nu era nimic. Pisica se cocoșează, își zburlește blana de pe spate, scuipă și o ia la goană. Inima Mariei începe să bată puternic. Gura i se usucă și, cu vocea tremurândă, strigă către fereastră.
— E cineva acolo?
Nu se aude nimic. Mai strigă o dată, de data asta mai puternic. Prinde în mână recipientul pentru săpun lichid și se îndreaptă spre fereastră.
— Care ești acolo?
Liniște. Se ridică pe vârfuri și se uită pe geamul micuț. Nimic. Începe să râdă. Erau șanse mici să fie cineva la geamul ei de la baie, la ultimul etaj al blocului turn.
Închide ușa de la baie și se întoarce pe hol. Regina miroase sacoșele.
— Ai răbdare, acum îți dau să mănânci.
Deschide una dintre sacoșe și scoate din ea bucata de pește pe care o așază pe masă. Se îndreaptă spre chiuvetă și ia tocătorul din spatele robinetului. Apoi deschide unul din sertare și scoate un cuțit. Îl pune pe masă, apoi ia peștele, se duce cu el la chiuvetă, îl spală şi-l toacă mărunt. Toarnă tocătura într-un castron pe care îl pune pe jos. Pisica se apropie de el și începe să mănânce.
Maria scoate restul de cumpărături din sacoșe și le aranjează meticulos la locul lor. Lasă pe masă o căpățână de usturoi. Spală tocătorul și îl pune la scurs pe marginea chiuvetei. Apoi se întoarce la masă și își aprinde o țigară. Se plimbă în cerc prin bucătărie, trăgând ritmat din țigară.
Se apleacă spre unul din dulapurile din bucătărie, îl deschide și începe să scoată tot felul de oale, pe care le așază pe jos, pe lângă ea, până când ajunge la o oală veche, verde. Apoi pune la loc tot ce a scos, împingând lucrurile către spatele dulapului. Pisica se oprește din mâncat și o privește liniștită. Ia oala verde, singura rămasă pe jos, și se îndreaptă cu ea spre chiuvetă. O umple cu apă și o pune pe masă. Ia lumânarea de la Înviere de pe polița de lângă geam, o trece puțin pe la flacăra candelei, cât să o înmoaie, și o lipește de buza oalei.
Începe să se închine:
— Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătoasa.
Apoi se apleacă, atingând cu mâna dreaptă pământul, fără a îndoi genunchii. Se ridică și face semnul crucii.
— Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătoasa.
Repetă mătăniile de încă nouăzeci și nouă de ori. Stinge lumânarea, strângând fitilul între degete. Se întoarce către chiuvetă și ia tocătorul. Se așază la masă și începe să curețe usturoiul. Desface din căpățână patru căței pe care îi curăță de coajă, le le taie vârful. Curăță mizeria de pe tocător, spală ce vase au mai rămas și începe să frece rama geamului de la bucătărie cu unul din cățeii de usturoi. Continuă apoi același ritual pe ușa de la intrare. Apoi intră în dormitor. Deschide lumina și se îndreaptă spre geam. Din pat se aude un mârâit.
— Te-ai trezit?
Bărbatul bătrân, slab, cu pielea galbenă, mormăie ceva.
— Nu înțeleg, tată. Dau cu usturoi… mâine sunt ovideniile și ne pregătim să nu intre spiritele rele în casă. Mai am de dat la mine în cameră și apoi vin să te schimb. Că puți, continuă ea cu voce stinsă.
Bărbatul mârâie din nou, iar ea continuă.
— Sunt medic, tata. Știu eu ce fac. Nu ai nevoie de mâncare acum. Perfuzia aia pe care o ai e suficientă. Dacă mănânci mâncare solidă, nu are cine să te schimbe mai des. Vrei să stai căcat toată ziua, până vin eu de la spital?
Iese din cameră nervoasă și trântește ușa. Intră în cealaltă cameră și freacă și aici rama geamului cu usturoi. Apoi face o cruce mare. Se întoarce în bucătărie, aruncă cățeii de usturoi în gunoi și își mai aprinde o țigară. Din dormitor se aude un strigăt.
— Fumez o țigară și vin!
Fumează tăcută privind spre geam. Pe stradă e liniște. Din când în când, câte o mașină taie întunericul cu luminile farurilor. Se uită la ceas.
— E aproape miezul nopții, iar nu am făcut nimic prin casă.
Stinge țigara și iese din bucătărie. În dormitor, bărbatul stă liniștit în pat. Se apleacă deasupra lui și îl dezvelește. Apoi, îi trage pantalonii jos. Îi ridică bazinul și prinde pe rând de lateralele scutecului, le rupe, îl împăturește și îl aruncă pe jos. Ia din punga de lângă pat unul nou pe care îl scutură în aer pentru a-l deplia, îl trage pe picioarele bărbatului până sus, ridicându-l ușor de bazin. Apoi ia pantalonii de pe marginea patului și îl îmbracă. Prinde pătura de capăt și îl învelește. Îl sărută pe frunte. Pielea îi este unsuroasă și rece. Miroase a mir și a acru. Ridică scutecul murdar de pe jos și iese cu el din cameră. Pisica îi taie calea, iar ea se sperie.
— Regina! Ce dracu faci? Doamne, iartă-mă, că m-ai speriat.
Pisica o ia la fugă spre sufragerie, dispărând din raza vizuală. Femeia grăbește pasul spre bucătărie. Intră val-vârtej, aruncă scutecul în gunoi și se întoarce în pas alert spre dormitor.
Dar se oprește în fața ușii. Întoarce capul spre sufragerie. Pisica nu e. Intră ușor în cameră și se apropie de pat. Bătrânul doarme. Se apleacă deasupra lui și îl mai sărută o dată pe frunte. Apoi, cu o mișcare sigură, îi trage perna de sub cap și i-o pune peste față. Cu pumnii strânși, lipește perna de urechile bărbatului. Acesta începe să se zbată ușor. Ridică bazinul și încearcă să miște capul în stânga și în dreapta, dar nu poate. Femeia îl ține strâns între pumnii ei. Îi prinde părul în mâini și începe să tragă, în timp ce se zbate sub pernă. Părul ei lung fuge printre degetele lui și scapă. O pocnește peste față cu palmele. O ustură. De nervi, strânge perna și mai tare în jurul capului lui. De sub pernă se aud urlete înăbușite.
— Șșș. E mai bine așa, Liniștește-te, tata, e mai bine. Nu opune rezistență. Imediat o să fie bine.
Mișcările sacadate ale bătrânului încep să își piardă din putere, până când se opresc de tot. Femeia mai rămâne cu perna peste fața lui preț de câteva clipe, apoi o ridică cu teamă. Bărbatul are ochii deschiși și gura căscată. Îi închide ochii și apasă pe bărbie să îi închidă gura. Apoi îi așază perna la loc sub cap. Îl învelește la loc și iese din cameră.
Intră în baie și se privește în oglindă. Părul îi e răvășit. Îl aranjează ușor cu degetele. Fața îi e plină de zgârieturi iar din buză îi curge sânge. Dă drumul la apă și înainte să se spele pe față, se mai privește puțin în oglindă. Se șterge cu un prosop și intră din nou în dormitor, privește spre corpul inert, să se asigure că nu mișcă, stinge lumina și închide ușa. Apoi scutură încheietura mâinii, să întoarcă ceasul. E miezul nopții. Din bucătărie ia un chibrit și aprinde lumânarea prinsă de oala veche.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătoasa.
