22 martie , 2024

MÂNDRIA FAMILIEI

MÂNDRIA FAMILIEI

Poem scris de Ana Bănică, la Atelierul Mornin’ Poets #86 cu Bogdan-Alexandru Petcu , din 17 martie 2024, la tema rescrierii unor poezii mai vechi sau mai recente.

 

ultima bucată de pământ pe care am mâncat-o a fost pe la 5 ani,

când totul trebuie să aibă gust în memoria copilului,

când toate fetele se fac doctorițe și durerea trece când pupă mama

 

     – urcă în casă, e târziu, nu mai vezi, tot aici e și mâine

m-am supus

șotronul cu toate literele și cifrele lui s-a șters după ploaie în noaptea aceea

atunci m-a cuprins pentru prima dată șocul că nici oamenii mari nu știu prea bine ce zic,

că nu pot de fapt să anticipeze dezamăgiri sau regrete

 

     – taci, să-l aud pe Busu la vreme

și că sfidarea are prețul ei, dar măcar ești fericit câteva minute în plus după care vezi tu, te descurci

ultima bucată de pământ pe care am mâncat-o a fost pe la 5 ani

sau cel puțin așa mi s-a spus.

 

mereu o mână o spală și o hrănește pe alta, se ridică de la masă și debarasează,

totul e pe fugă și reclamele țin de urât

proteina de bază de la prânz e de fapt animalul pe care nu trebuie să îl rănesc, pe care vreau să îl mângâi

corpurile cunoscute îmi sunt străine

și familiare în același timp

să nu audă copilul, să nu plângă, să nu știe…

 

     – fata lu` Petru, Narcisa, s-a făcut farmacistă, nu e frumos?

Narcisa are păr lung, castaniu, ochi verzui și zâmbește mereu

idealul de frumusețe este Narcisa

     – uite, așa să fii și să nu fugi, că transpiri

fetele cuminți nu se supără, sunt ordonate și stau locului în public

mănâncă tot din farfurie și dorm la prânz

toată lumea vrea să fie ca ele.

 

     – hai odată la somn!

în toate poveștile citite înainte de culcare

copiii nu primesc câte o palmă dacă aleargă desculți prin bălți

nici nu se roagă pentru frățiorul care nu mai este

sau pentru tata care nu mai are serviciu

toate poveștile sunt scrise de oameni mari care nu știu ce zic

 

     – nu fi obraznică

și ce tupeu e ăsta

să pot să torn din tastatură povești fabuloase

sunt și eu farmacistă și-ți fac medicamentul

nu te ustură, nu te îmbolnăvește

nu te iartă, nu te oprește

nu-ți dă de mâncare

nu te grăbește

 

aer de vară prin care alerg și transpir.

#ana bănică

Comentarii facebook:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *