Poem scris de Monica Manolachi, la Atelierul Mornin’ Poets #82 cu Silviu Gongonea, din 14 ianuarie 2024, la tema poet ca tine mașinării ca noi.
Focuri de artificii de anul nou
–așa îți pierzi mâinile.
Multă vreme, fără să știu, am trăit
cu sindromul membrului fantomă.
Simțeam dureri, false dureri,
de dincolo de mine, de piele, de ecrane.
Nu credeam în proteze minune
și uitasem ce înseamnă să gâdili,
să desenezi un iepure pe geamul aburit,
să atingi o strună de chitară.
Azi mă bucur de micile plăceri ale vieții:
îmi leg șireturile ca pe cuvinte.
Mă gândesc la fetița săracă din Pakistan,
la motivul pentru care micul imigrant,
bun la mate, fizică și biologie,
a inventat brațul artificial.
Mulțumită lui, pot prinde o zmeură
cu degetele fără să o strivesc.
Când vom da mâna și vei simți plasticul,
promite-mi: nu te vei speria.
