Am o colecție de mâini acasă, nu știu dacă v-am spus. Ele veghează asupra mea, ați mai auzit asta, știți ce-nseamnă. Când sunt posac, una mă gâdilă, când sunt impertinent alta îmi trage o palmă, când am făcut vreo ispravă se unesc două și mă aplaudă, când amân să-mi fac treaba bat darabana, când sunt porc văd un deget mijlociu, când sunt sexy, mă trezesc ciupit de fund și așa mai departe.
Stau și mă-ntreb ce-or face ele când nu sunt acasă. Probabil joacă friptea sau se țin de mână sau fac teatru de umbre pe pereți. Dacă stau să mă gândesc bine, pot să facă orice!
Mă atașez de ele și mă întristează când le văd îmbătrânind. Devin tot mai reci și albastre, tremură și caută să stea mai mult în preajma mea. Le mângâi blănos și le cumpăr mânuși, iar când simt că se duc, le strâng tare.
Una dintre ele mi-a făcut de curând o farsă colosală. Și-a pus o poză pe Okazii, dându-se drept moaștele lui Katakomb. Când am certat-o, și-a întors ușor podul palmei spre mine ca o întrebare și ca o neputință. A luat stiloul și mi-a scris: am vrut să-ți las o moștenire, motane.
***
Salut! Începem antrenamentul de imaginație. Scrieți o scurtă povestire pornind de la imaginea de mai jos, de care m-am tot împiedicat pe Facebook și care a apărut pe okazii.ro.
