Poezie scrisă de Oana Nasta, apreciată de Miruna Vlada la atelierul de poezie Mornin’ Poets, pe 16 septembrie 2018, la tema „- despre furia (sau alte sentimente) pe care o simți în fața unei situații de nedreptate asupra unei categorii de oameni vulnerabili care sunt umiliți și nu se pot ajuta singuri; / – despre sentimentul neputinței în fața unor minciuni sau acte de înșelăciune (minciuna, corupție) care îți afectează direct viața; – o situație când tu însuți ai fost actorul nedreptății.”
Gabi+Camelia = love
Așa scria pe o bucată de carton
Lăsată de cineva la colțul blocului
Împreună cu o lumânare.
Pentru Gabi.
Mai bine îi punea o cafea și o țigară
Mie asta îmi cerea, uneori, dimineața,
Când se plimba împleticit în sus și în jos, pe stradă.
Și o bere la pet, Bucegi sau Timișoreana.
Primăvara asta nu a venit, cum zicea mama, la 1 martie.
Cu câteva zile înainte să nu vină primăvara,
Gabi a înghețat și-a trecut
mai departe.
Camelia are părul roșu aprins și plimbă cu ea o sacoșă cu boarfe
Între UPU Floreasca, unde doarme, și bulevard.
Hrănește porumbeii dintr-o franzelă,
O rupe în bucați uriașe,
De parcă ar vrea să hrănească nu bietele păsări, ci o haită de câini,
Cu propria inimă.
