Poem scris de Simona Sigartău, la Atelierul Mornin’ Poets #77 cu Laura Francisca Pavel, din 29 octombrie 2023, la tema Eu vs. Celălalt nonuman (animal, obiect inanimat).
2018.
Stăm în autobuz și ea urlă din adâncul unui început de demență.
Ești foarte tânără și frumoasă, nu poți sta așa, dacă nu reușești, îți trimit eu un link.
Stăm în autobuz și îmi arată poze nud și eu trebuie să îi spun că se ține bine.
Naveta îmi ocupă două ore pe zi și promisiunea că eu nu apuc această perioadă de nimfomanie.
Pisica tăvălită a ajuns în mesageria tuturor elevilor de pe sate și spune în consiliul de administrație că e capul ei, dar nu și corpul ei. Eu îi recunosc unghiile lungi roșii migdală și inelele și nu pot avansa pentru că zgomotele și viteza cu care acționează mă fac să vomit.
Eu i-am spus că nu am văzut filmulețul și că ar fi bine să șteargă tot din telefon
și să nu mai lase telefonul pe mâna vreunui elev.
Pisica tăvălită a ieșit din învățământ și probabil că pozele nud au dat rezultate.
2020.
Prietenele mele îmi dăruiesc unul și râdem înfundat și le spun că ajung acasă și
mă înfig în el, îmi fac de cap și le scriu apoi un mesaj.
Încui ușa, trag draperiile și fac întuneric în cameră.
Îl pun pe masa și mă uit la el ca la un leac pentru cancer.
Are două capete și 10 opțiuni/viteze.
Încerc să mă împrietenesc și încerc să îmi fac scenarii și tot ce simt e emoția unei începătoare.
Schimb viteze schimb poziție schimb piesă
Și nimic.
Mă uit la el și realizez cât de inutil e, bă băiatule, și culoarea asta roz e penibilă și îl bag într-un sac negru și îl îngrop în dulapul cu teste.
Mă îmbrac și scriu un mesaj de mulțumire pentru cadou, plâng din toți rărunchii.
Râdem a doua zi ca trei proaste care fac glume de pubertate.
Și e chiar așa cum se zice în cercurile de masculi. Există atâtea metode, trebuie doar să vrei.
Nu mai fac naveta, nu mai trag după mine o pisică tăvălită cu manichiura perfectă și unsă cu toate alifiile.
Din când în când scot sacul din fundul dulapului și pregătirile mă obosesc și renunț.
Îmi e rușine să îl arunc și parcă îmi e și mai rușine să mai încerc.
Deasupra patului meu o oglindă din care pică cioburi noapte de noapte și mă trezesc fără unguent pentru tăieturi.
Ești atât de frumoasă și atât de tânără, nu ai voie sa te simți singură.
Îți trimit un link, spune colega mea nimfomană, colega mea de 63 de ani, în timp ce dă scroll pe matrimoniale.
2023.
Scot sacul negru și îl pun în coșul de gunoi. Acopăr cu o cutie de lapte și o pungă de cartofi congelați (pentru că sunt o nesimțită care cumpără cartofi congelați în loc să-i ia din piață și să-i curețe de coajă).
Ești departe de mine și niciun link nu mă poate rezolva.
