Poezie scrisă de Maria Cârstian, apreciată de Bogdan Coșa la atelierul de poezie Mornin’ Poets, pe 22 noiembrie 2020, la tema 20+ direcții în poezia română contemporană a ultimilor 20 de ani.
(disclaimer: am pornit de la un mashup dintr-un vers Vlad Moldovan și unul Gabi Eftimie, iar după ce am scris textul le-am șters și am mai scris încă un text de la ele. nu mi-a displăcut nimeni)
în momente ca astea cearșaful
se face mărunt lângă tine
și te dedai la acte prostești –
îngâni aiurea, te rușinezi și crezi
că dacă spui minciuni or să te placă
că dacă te faci de râs or să te placă mai mult
tobogane colorate în cimitirul
de tobogane colorate – uneori le simt
fix aici unde pui degetul și cred
că sunt gata să plâng –
dar trebuie mai întâi să măsor
lucrurile cu precizie –
(din lemn ies cari și își fac loc
unii altora să treacă
asta mă înduioșează și las lumina
să treacă prin mine ca printr-un hologram)
ideea e să fii un pic
înclinat într-o parte –
să vezi toate punctele de intersecție
să dai voie furiei să transpară
