Interviu realizat de Simina Diaconu.
Igor e prof la atelierul nostru de scenaristică, împreună cu Cecilia Ștefănescu. I-am pus câteva întrebări ca să-l cunoașteți mai bine.
Igor Cobileanski e regizor și scenarist, cunoscut pentru scurtmetrajele Sașa, Grișa și Ion, Când se stinge lumina, Plictis și inspirație și lungmetrajele Tache(TV) și La limita de jos a cerului, ultimul considerat cel mai bun debut de juriul Premiilor Gopo anul acesta. Scurtmetrajul lui cel mai recent, Colecția de arome, poate fi văzut sâmbăta asta la Carte peste carte.
Ce trebuie să i se întâmple unui om ca să reușească să regizeze primul lui film? La tine cum s-a întâmplat?
Nu știu exact dacă există o formulă identică și valabilă pentru toată lumea, sau, mă rog, pentru regizori! Important este, cred, ca fiecare regizor, înainte de a începe filmările, să fie convins că materialul cu care va munci, și mă refer aici la scenariu, actori, echipă – este de bună calitate. Nimeni nu are cum să cunoască ce se întâmplă în capul regizorului, tocmai de aceea trebuie să fie responsabil și sigur pe puterile lui. Și să se straduiască să facă pe cât se poate puține compromisuri. Sau, dacă le face, acestea trebuie să fie credibile din perspectivă dramaturgică (ma refer aici la eventualele modificări în scenariu sau acțiuni ale personajelor). Și mai trebuie să i se întâmple ceva! Norocul! Cu munca acesta face echipă bună! Eu am avut parte de noroc.
Am văzut 3 scrutmetraje și două filme de lungmetraj regizate de tine și țin minte că am tot avut impresia că nu există personaje negative în filmele tale. Parcă și ele sunt prezentate cu drag. Ce poți să ne spui despre personajele negative?
Acestea sunt deseori considerate catalizatorul acțiunii! Ele sunt acelea care creeaza „lipsa” protagonistului. De la ele, sau de la o situație „negativă” începe povestea în film, se declanșează avalanșa acțiunii. Este adevărat, în scurtmetrajele mele, mi-am tratat personajele negative cu un pic mai multă blândețe decât ar fi meritat-o într-o realitate. Probabil, acest lucru se datorează și faptului că am căutat să explorez așa numita „prostie umană”, dar acest lucru nu presupune neapărat că personajele din scurtmetraje trebuie să fie neaparat idioți! Din punctul meu de vedere, naivii sunt mult mai interesanți decât cretinii.
Ce ți se pare cel mai greu de făcut din tot ce presupune profesia de regizor?
Munca cu un material străin. Și mă refer aici la scenariile pe care nu le-ai scris tu, ci le preiei ca regizor de la un scenarist străin și filmezi cu ele. Plus, calitatea de a povesti coerent.
Care ar fi câteva filme din care crezi că un scenarist începător ar avea de învățat și ce ar învăța din fiecare?
Nu există un film anume care ar fi exemplu de scenariu ideal. Fiecare film își are scenariul potrivit genului. Dar, totuși, înclin să cred că filmele de acțiune sunt cele mai potrivite unui scenariu clasic, pe care să-l luăm drept exemplu. Un începător, de altfel, ar fi bine să găsească similitudini între acțiunea unui thriller și poveștile populare. Mă refer aici la tot ce înseamnă linie narativă, personaje pozitive și negative, conflict și motivație. Cel puțin, asta am făcut eu în facultate și a mers!
Ce face dintr-o poveste una care se poate transforma în scenariu de film?
Dintr-o poveste banală nu poate ieși decât un scenariu banal. Istorioarele de la care pornim spre dezvoltarea unui scenariu, în primul rând trebuie să emoționeze! Emoția, cred eu, stă la baza unui scenariu bun! Emoția și conflictul dramaturgic.
De ce crezi că în majoritatea filmelor românești regizorii sunt și scenariști?
Din două motive, presupun. Primo – regizorii români au ceva de spus. Ceva mai mult decât o simplă poveste. Secundo – calitatea scenariilor pe care o oferă scenariștii români nu este de cea mai înaltă speță sau dramaturgia este „învechită”, lipsită uneori de originalitate… și atunci, regizorii preferă să scrie ei. Putem discuta mult pe acest subiect, contradictoriu uneori, dar… cred că la bază sunt astea două motive.
Ce vei urmări în alegerea scenariilor trimise pentru participarea la atelierul de scenaristică pe care îl organizăm?
Subiecte interesante, cu potențial dramaturgic.
La ce lucrezi acum și care sunt planurile de viitor?
Sunt în postproducție cu serialul HBO Europe Umbre. Scriu. Presupun, în primăvara anului viitor voi intra în producție cu un lungmetraj de comedie – Afacerea Est.
