Poem scris de Maria Ciurea, la Atelierul Mornin’ Poets #93, susținut de Cosmin Perța, pe 30 iunie 2024, la tema poemului scris pentru performance/scenă. Maria a performat textul la Alambik.
te uiți la știrile de la ora 5
cea mai fierbinte vară din ultimii 20 de ani
pe ecran cadre cu femei
în fuste inflorate și tricouri cu buline
pălării mari și bej
se topesc și se scurg pe asfalt
e vara în care învăț să fiu singură
mereu am fost purtată de brațele
celor care m-au iubit
cărată de Dumnezeu
pe umeri
niciodată nu am avut nevoie de caldură
mi-e rușine de durerea mea
și de anxietatea mea și de
nesiguranța pe care o port în mine
când în lume sunt războaie și boli
și pierderi de sânge
și copii de 5 ani care iți cer o țigară
și copii care se cresc unii pe alții
cel mai tare mă sufocă teama de a face rău
de a dezamăgi
de a dărâma case de a rămâne pe loc
de a nu fi suficient
teama de a nemulțumi
promiți că vei rămâne?
nimic nu e sigur
dar nimic nu e sigur că va fi rău
și poate daca ar fi să măsurăm
purtăm în noi mai mult bine
te-am iubit cu grijă
niciodată nu dau tot ce pot
să nu regret mai târziu
prudența asta e bună oriunde
mai puțin în miezul inimii
gândurile spre mintea mea
ca o mulțime de furnici
la un pufulete aruncat
de fiica mea nenăscută
(o cheamă xenia)
gândurile care vin și îmi cară mintea
cum fac și furnicile cu pufuletele
îmi duc la adăpost mintea
pentru a o devora mai târziu
o să mă faci să mă simt în siguranță?
o să oprești tu mulțimea asta
de gânduri care se luptă
să îmi dizolve creierul ca pe un
pliculeț de 3 în 1 în apă fierbinte?
crezi că sunt destul?
voi fi destul?
voi face destul?
voi reuși?
mă vor mai iubi?
și dacă greșesc?
tu mă vei mai iubi?
mereu am încercat să fac bine
e cea mai fierbinte vară
din ultimii 35 de ani
pe ecran cadre cu noi doi
și xenia
pare că nu sunt singură
un viitor pe care îl aștept
un prezent în care mă pierd
