Aglaia e cea mai veche din dulap.
Când ne-am mutat în apartamentul ăsta, acum zece ani, eram singuri. Noi și un șir ascultător de ouă, pe care le lăsam să moară la foc mic.
În zilele cele mai mov, mi-o puneam pe Aglaia pe cap și mă strâmbam în oglindă, sau puneam câte-o măslină în ea și săream pe coadă. Și-acum mai am urme verzi pe pereți. Iar după ce l-am prins pe Gică și l-am dresat să fie șoarece de gașcă, vărsam apă pe jos și făceam surf cu ea, în timp ce el scutura linoleumul să facă valuri.
Acum, că se lipește și s-a-nnegrit de tot, nu văd decât o soluție: să iau lecții de cântat la tigaie.
***
Salut! Începem antrenamentul. Scrieți o scurtă povestire într-un comentariu despre o ustensilă de bucătărie.
