Poem scris de Miruna Romanciuc, la Atelierul Mornin’ Poets, cu Gelu Diaconu, pe 29 ianuarie 2023, la tema poeziei citadine.
Dimineața e aici pentru o vreme.
Nu simt nevoia să mă grăbesc sau să fug.
Din sentimentul ăsta voi face singura lampă din casă.
Lumina ei are suficientă forță ca să împingă
tristețea în sticlele goale de bere.
Ceața se închide în degetele noastre.
Bătrâna de la metrou-eroilor se roagă mereu.
În ochii mici nu încape nimeni și viața ei
se taie în patru pe o masă
Capul apasă pământul la intrarea
în moarte. Trecem prin imaginea ei
ca printr-o ploaie rece. Mă gândesc
la dimineața asta și capăt iar echilibru.
Ieșim. Zgomotele de tramvai atârnă de tot ce spunem.
Vorbim cu limba străpunsă de gaze de eșapament,
Vorbim cu gurile pline de zgomot.
Ne prefacem că pricepem ceva.
Tot ce voi înțelege e carnea ta
Ziua se așază
în noi. La final, orice ai face,
instinctul e un sistem nervos mai bun.
