Povestire scrisă de Iulia David, aleasă de Adela Greceanu la Creative Writing Sundays, pe 27 iunie 2021, la tema „tensiuni, neliniști, conflicte în viața de familie”.
— Vă vine să credeți că azi împlinesc 55 de ani? Mama ne ia de gât pe amândouă și ne trage înspre ea.
— Nuuu, deloc, tot ciupercuță ai rămas. Așa îi ziceam când eram mică. Avea o haină de blană lungă, de sub care abia ieșeau cizmele. Așa scundă cum era, înfofolită, cu gâtul scurt și o ditamai căciulă rotundă și pufoasă, arăta ca o ciupercă. De fiecare dată când îi zic, râde să se prăpădească și am grijă să nu ratez nicio ocazie.
Își amintește că a uitat să ia murături din beci, vrea să-l trimită pe tata, zic stai așa că nu ne trebuie chiar acu’, nu-l ridica de la masă.
— Laaas’ că e odihnit. Uite ce țurloaie are, imediat fuge pe scări! Îl ciupește de coapsă, taică-meu sare și varsă ciorba. Chițăie și se fâstâcește ca un copil, ea se distrează și dă pe gât paharul: ia mai toarnă niște vin!
A scos masa în sufragerie, ca la fiecare sărbătoare, și facem zeci de drumuri la bucătărie. Azi ne surprinde pe toți, nu pune mâna pe nimic, zice că e ziua ei, o să stea ca belfera la masă. Soră-mea aleargă de colo-colo s-o servească și ei îi place maxim.
Tata scoate telefonul, ia tradu-mi și mie, că mi-a scris un radioamator din America. Mereu are câte ceva de tradus, mail-uri, manuale de instrucțiuni pentru tot felul de releuri, transmițătoare etc.
— Tată, ce hobby longeviv, nici acum nu te-ai plictisit de radio?
Maică-mea tresare și se clatină pe scaun:
— Băăăi, m-a sssperiat! De când a ieșit la pensie, toată ziua țțțiuie aparatele în casă!
Se șterge încontinuu cu un șervețel umed, începe să sughiță. Eu și soră-mea ne uităm una la alta și zâmbim pe sub mustăți, n-am văzut-o niciodată beată.
Taică-meu zâmbește și el:
— Aaa da’ stați să vedeți când îmi pun antena! Vreau să-mi montez o antenă la etajul patru, unde era uscătoria. Da’ nu vrea al dracu’ Dincă să-mi dea cheia!
Mama chicotește, noi, fetele, nu înțelegem, el ne explică cum stă treaba. Vecinul de la patru a pus stăpânire pe vechea uscătorie, a făcut-o debara, doar el are cheia.
— Tu cu antena ta, zice ea în timp ce o ia șontâc spre baie. I s-au umflat picioarele de la atâta gătit.
— Da, mă, și m-am dus să-i cer cheia. I-am zis că vreau să-mi montez lângă fereastră o antenă de recepție. E o antenă radio mică, de ultrascurte, ca să urmăresc transmisiile sateliților. Maaamă, să vezi cum a sărit de cur în sus când a auzit de urmărit. Că ce vrei tu, domne, să recepționezi, pe cine urmărești?
— LOL. De fapt, stai. Cum se zice în limbajul vostru, de radioamatori?
— Honolulu India, ai uitat?
Maică-mea se aude vomitând din baie, ne oprim toți și râdem pe înfundate.
— Aaașa, deci de două ori m-am rugat de el, da’ n-a vrut. Cică mă-ntreabă: ție ce-ți iese din toată treaba asta? Nu-mi iese, domne, nimic, e un hobby! Ăsta credea că vreau să-l spionez.
— Ești bine, mami? Îți aduc ceva?
Se întoarce din baie șchiopătând, cu o mână la spate și se întinde pe canapea.
— Da daaa, sunt foaaarte bine. Ia du-te, Nelule, și adu tortul. Hai!
— Sigur vrei să-l tăiem acum? Poate vrei să dormi puțin, mă rog de ea.
— Ce să dorm, că nu mi-e somn deloc! Vreau să-mi cântați la mulți ani!
Taică-meu se ridică și îi dă înainte cu antena lui:
— Da’ stați, că nu mă las eu chiar așa ușor. Am vorbit la radioclub, să-mi dea o adeverință unde scrie că e perfect legală, ba chiar e folositoare în caz de calamități, îi ajută pe ăștia de la ISU. Eee, bine, bine, gata cu antena, zice fluturând din mâini. Trebuie să sărbătorim ciuperca!
Maică-mea pufneşte. Îşi masează tâmplele, stă întinsă cu ochii închiși, dar râde ascuțit, zici că se îneacă.
— Ce-ai, mami, tot de ciupercă râzi?
— Nuuu, nu de asta. Taică-tu nu știe de ce nu vrea ăla să-i dea cheia! Dincă e supărat pe el de când o regula pe nevastă-sa. Aaahahahaha!
Soră-mea încremenește cu paharele de șampanie în mână, ne uităm una la alta nedumerite și apoi la tata, care stă în ușă cu tortul. De pe canapea, se aude printre hohote:
— Când erați voi mici, taică-tu o frecventa pe madam Dincă. Bărba-su era plecat prin delegații, da’ până la urmă tot a aflat, deși n-a schițat nimic. Taică-tu nici până acu’ nu știe că Dincă a aflat. Aaahahahaha, poate să-și scoată oricâte adeverințe vrea, și de la Papă! Da’ antenă la patru n-o să-și pună în veci!
