Poezii scrise de Letiția Provian, apreciate de Radu Vancu la atelierul de poezie Mornin’ Poets, pe 7 iunie 2020, la tema „ceva ce te enervează teribil”.
hidalgo
mintea mea vânează morile de vânt din la mancha
și tencuiește zidurile castelelor din spania,
gândurile sunt curenții de aer
vâjâind printre pietrele cetății
dulcineea poate fi și un bărbat nefericit,
genul junkie, cu brațele sărutate de seringile cu heroină,
genul abusive, care a servit model pentru
a înceta să mai iubești.
mintea mea nu mai are decât resortul imaginației,
naufragiind în băltoacele de benzină în care se reflectă curcubeul,
iar cetatea e VR, generată de carcasa de plastic a laptopului.
ciclopii sunt marile corporații,
în care accepți starea de prizonierat, 12 ore pe zi,
iar sancho e siri, sau poate mai bine chiar alexa,
un AI prietenos, impersonal.
mintea mea e un hidalgo going mad,
fără picioarele slăbănoage ale mârțoagei,
trăind mici crize paroxistice
care nu folosesc la nimic,
stinse de mood stabilizers.
pe câmpiile de serotonină,
mintea mea se adapă ca un cal însetat, uitat de stăpân.
până la următoarea aventură,
până la următorul exces,
mintea mea e un cavaler rătăcitor
în căutarea isprăvilor.
dalgona
în carantină ești ca bulele agitate de oxigen din sticla de cola,
scrie-ți toate listele pe notepad și thinkpad,
folosește-ți mintea să descompună intrările și ieșirile
vecinilor din bloc,
la kogălniceanu te-ai bucurat la vederea
pungii de hârtie de pe caldarâm,
ai schimbat priviri cu cioara curioasă din mijlocul trotuarului,
336 trecând nepăsător, agale, ca un carnasier,
nemișcarea e init void,
comenzile nu se inițiază, nici spațiul dintre cuvinte,
vidul, 0 și 1 trasează fiecare mișcare a corpului
mintea îți fuge din corp,
trupul tău, o pastă de carne prelucrată,
din ce în ce mai obosit cu înșiruirea zilelor.
anxietatea e ca decojirea mandarinelor,
atunci când scoți sâmburii dolofani și amari,
cuțitul pătrunde prin pielea translucidă,
aproape chirurgical.
teama e artificial fur de la zara,
o haină pe care o porți indiferent de anotimp,
ea te protejează,
te blindeaza până la momentul detonarii.
ei zic scrie despre demoni,
dar intensitatea e un alt nume,
ca și cum ai rade interiorul stomacului
cu ghearele pisicii.
