GIANINA ȘI AMĂRUI DE CIOCOLATĂ

Interviu realizat de Simina Diaconu.

Recruții lui Motanov cunosc deja Amărui de ciocolată pentru că de aproape o lună, în fiecare zi de luni, premiază cu ciocolată crudă răspunsul preferat la un antrenament de imaginație. Gianina Artene, iubitoarea de amărui, are de gând să continue acest ritual până la sfârșitul anului, așa că antrenați-vă pofticioși!

Simina i-a pus Gianinei câteva întrebări despre amărui și despre ciocolată, veți găsi în răspunsuri un gust și o persoană la fel de interesante.

 

• Dacă Gustul Amărui ar fi un personaj, care ar fi dorința lui, pe cine ar iubi, cu cine s-ar lupta?

Eu arunc deja amăruiul în lupta cu prea dulcele, că de iubit, amăruiul iubește aromele, contrastele, texturile, aventurile, îmbrățișările, călătoriile.

Amărui ar fi un bărbat, un Achile-Socrate-Don Quijote-Robin Hood ( idealul meu de bărbat :) ) care ar iubi-o pe Sheherezada-Boudica-Cleopatra-Monica Bellucci.

• Ce e amărui, ce e dulce, ce e sărat, ce e acru, ce e insipid în lumea așa cum o vezi tu?

Amărui este lucrul cu sine, apoi amărui sunt gîndirea, perseverența, iubirea, schimbarea, libertatea.

Pentru că amărui este un gust fluid între dulce și amar. 

De altfel, spectrul de gusturi și plăceri are mai multe determinări: ecosistemul (tipul de alimente, ingrediente disponibile), cultural (modă, status, imitație) și fiziologic (ph-ul și chimia generală a corpului, modificată de fiecare masă consumată, starea emoțională, starea de sănătate).

Celor care nu manîncă dulciuri, gustul amărui nu li se pare amărui. Acest detaliu ar trebui să le semnalizeze celor care nu știu cum să scape din dependența de dulciuri că ceea ce li se întîmplă este reversibil și relativ. Nici dulcele nici amarul nu sunt rele decît prin exces.

Amăruiul este înțelepciunea, dulcele este iubirea. Nu avem nevoie de amîndouă în viață? Or, eu nu cred că un om actual, orice vîrstă ar avea, mai poate fi altfel decît complex, cuantic, și așa și altfel, și aici și acolo, exact ca mișcarea cuantelor din fizica atomică.

Dulce este gîndul la vacanța exotică de vară, dulce este taina și freamătul cu care pregătești surprize, bucuria cu care ne sunt primite cadourile, dulce este și nevoia unei femei libere de a aparține unui bărbat, dorul.

Sărat este un dulce pe dos. Dar gusturile acestea în stare pură nu sunt independente, ci se temperează unele pe altele, se contrazic, se luptă, se îmbrățișează. Sortimentele de ciocolată Conscious au sare de Himalaya pentru a atenua aciditatea și asprimea naturală a pudrei de cacao. În lumea din jur, sărate sunt ipocriziile, lașitatea, minciunile.

Acre sunt neputința, frustrarea, dezgustul, absurdul agurid, zgârcenia.

Picant sunt umorul în toate formele lui, focul, istețimea, pasiunea, pofta, dorința, invidia.

Insipide sunt nehotărîrea, frica, egoismul, comoditatea, lipsa de sens, de obiective, de direcție, singurătatea, tristețea, bovarismul.

• Când eram mică și-mi dădea mama tot felul de mâncăruri hrănitoare și mă-ntreba „e bun?”, eu îi răspundeam „e bun, da’ nu e gustos”. Cum e ciocolata crudă – bună, gustoasă, altfel?

Unele sortimente sunt bune, dar nu gustoase. Gustos este voluptate, iar voluptatea este culturală dar și funcție a fiziologiei și psihologiei noastre. Așa că gustos e relativ. Doar unele fructe au voluptate în stare naturală. În rest, este conceptuală.

Conscious este insuportabil voluptuoasă și feminină, în timp ce Ombar este masculină și atletică, iar Mulu este particulară, are caracteristici de voluptate fără să fie gustoasă.

• Cui îi place ciocolata crudă? Ce fel de oameni sunt?

Întîi de toate, trebuie să îți placă ciocolata neagră, apoi te deschizi în fața oportunității pe care ți-o oferă ciocolata crudă: voluptate, gust, provocare fără vinovăție, fără regret. Pentru că este îndulcită sănătos cu nectar de agave sau zahăr de cocos, ambele dietetice, naturale, ceea ce zahărul alb industrial nu este. Cei care adoptă ciocolata crudă sunt oameni moderni: inteligenți, activi, preocupați de sănătate și de felul în care îmbătrînesc.

Să fii boem, să te lauzi cu viciile tale, să fii indiferent la viteza accelerată cu care corpul tău îmbătrînește în timp ce conținutul tău psihic este tînăr sau imatur sau sprinten, această ignoranță este pur și simplu neadecvare, un model de succes învechit. Ca cei care folosesc iPhone dar nu știu să scrie corect gramatical. Un contrast absurd.

• Dacă înlocuiesc ciocolata obișnuită cu ciocolata crudă, indică asta o direcție alimentară? Ar fi consecvent să mănânc totul organic sau bio? Sau e un instantaneu de plăcere?

Dacă treci de la ciocolata cu lapte și zahăr alb la ciocolata crudă dintr-un singur pas, și dacă te bucuri deplin de noile gusturi, aș putea spune că acest salt este un indicator de schimbare ideologică și energetică în tine. Pentru că saltul este volitiv, nu este instictual, nici nu a devenit încă un comportament învățat. Nu simți nevoia de ciocolată crudă, neștiind ce este ea, așa cum simți nevoia de apă sau de acru ori de dulce (dar mă abțin, nevoia de dulce are o cazuistică sofisticată).

Ciocolata crudă este și ea un produs cultural de tip new age, ca și dezvoltarea personală, coachingul, credința tot mai populară că suntem ceea ce gîndim, mîncăm, bem.

Ar fi consecvent să mănînci numai alimente organice, dar „organic” este relativ. Alimentele corect etichetate ca organice sunt cu adevărat mai puțin încărcate de substanțe chimice, de hormoni și de celule bolnave. Eu cred că este rezonabil să introducem în alimentația noastră cîteva alimente organice, mai ales pe cele consumate de fiecare dintre noi în cantități mari.

Nu este o tragedie dacă mîncăm ciocolată non-organică, dar cea cu lapte este o dublă problema – are prea mult zahăr, iar laptele și pudra de cacao sunt inamici: calciul și antioxidanții se anulează reciproc. Astfel, ciocolata cu lapte își pierde orice valoare primară de nutriție și rămâne doar o capcană pentru creier. Dependența de dulce pe care o dezvoltă creierul se dovedește în timp mai puternică decît voința noastră, ajunge să ne altereze sănătatea, să ne înmoaie voința și motivația. Or, ciocolata crudă exact asta reușește: să ne activeze și să ne întărească motivația, impulsul de luptă și acțiune, energia activă, atenția.

Mai este un aspect important: de obicei, în industria de ciocolată, eticheta „organic” se leagă de cea de fair trade, de respect față de comunitățile de muncitori, de munca plătită echitabil și de eradicarea sclaviei cu copii de pe plantațiile de cacao.

• Spui despre Amărui de Ciocolată că hrănește frumosul din noi. Unde e localizat frumosul din noi? De unde vine, cum îl vedem?

Cel mai mare frumos în noi, după mine, este energia, dorința de a purifica și dezvolta continuu umanul din noi. Frumosul este lupta, speranța, puterea de a ne găsi un sens la orice vîrstă, în orice împrejurare. Și puterea de a iubi liber, fluid, în bătaia tuturor vînturilor. Apoi, frumosul stă în particule prin toate organele moi. Inima și creierul, ficatul și pancreasul, plămînii și stomacul și vintrele, toate produc frumos.

• Ciocolata e un cadou cu care n-ai cum să dai greș. Pentru ce fel de relații e potrivită ciocolata crudă sub formă de cadou?

Unele sortimente au mesaje care spun cui trebuie oferite. Poate nu i-ai oferi șefului un Love Potion no 9, dar îi poți oferi un Mint Hint sau un Wild at Heart. Aș putea să definesc niște categorii, dar cred că ciocolata crudă are aceeași semnificație ca gest ca orice ciocolată neagră: calitate, maturitate, savoare, rafinament, cultură culinară, modernism, emoție, responsabilitate.

O tabletă de supermarket, oricît de elvețiană sau belgiană ar fi, rămâne un produs industrial lipsit de profunzime care exploatează niște stereotipuri culturale.

• Cum mănânci tu ciocolată crudă? Când, unde, în ce stare, în ce cantitate?

De la 6.30 pînă la 16.00. Acțiunea activatoare a boabelor de cacao crudă are întindere de cîteva ore. Eu seara nu pot mînca ciocolată neagră, dar tînjesc după ea și abia aștept diminețile.

O consum în intimitate, cu măsură, cîteva cubulețe sau cîteva feliuțe pe zi, dar nu o tabletă întreagă, niciodată. Ciocolata crudă este vie, eu spuneam odată că este o sălbăticiune care te mușcă dacă nu înveți să te joci cu ea.