Poem scris de Claudia Ciobanu, la Atelierul Mornin’ Poets #98, cu Lorena Enache, din 27 octombrie 2024 la tema senzualității și a animalelor în vis.
M-a făcut curvă de atâtea ori
că am început să cred și eu
îmi înecam râsul în pahare
seara, câteodată, când se întâmpla să ieșim cu prietenii
să nu care cumva să chițăi prea tare, să am vreun Ha! de vreo culoare stridentă
eram exigentă când venea vorba de a nu-l declanșa
unul dintre ei, s-a uitat în ochii mei și i-a spus lui
e frumoasă iubita ta
i-a spus lui ca și când eu și geaca lui de piele
eu și lanțul de la gât
eu și fixativul mult cu care și-a umflat părul
eram unul și același
lucru
și-n noaptea aia m-a dus acasă și mi-a spus că nu-s
și că mi-o trag cu ăla pe ascuns
dar nu despre asta e vorba
mi-am călcat obrazul pe pernă
mi l-am călcat ca și când aș fi uitat fierul în priză
fără buton roșu să lumineze, să mă atenționeze
și atunci am visat-o pentru prima dată
venea cu laba stângă mușcată, venea cu blana ei încleiată
îi număram oasele și-avea miros de găină înecată în apă fiartă
pentru a-i fi smulse penele mai ușor
mi-a pus laba cealaltă pe ochi și mi-a format ceva, ca un ulcior, care semăna
cu o perlă, se mișca de-a lungul pleoapei mele
țineam ochiul închis dar o vedeam adulmecându-mi brațul
s-a cuibărit lângă sânul meu mic, sânul meu tăiat ca dintr-o statuie de rigips sfărâmat
și-a început să toarcă, nu știam că vulpile torc și-am plâns peste oasele ei
am plâns peste urechile ei, am plâns pentru dinții care s-au înfipt în labă
aș fi vrut să-i smulg, să fac o grămadă și să i-o pun înainte, ca pe-o pradă
eu și ochiul ei
eu și laba ei
eu și respirația ei
eram una și aceeași
ființă
dimineață am dat drumul la Antichristul lui Lars von Trier
am dat plapuma la o parte să-i văd sexul culcat într-o parte
m-am scuturat de cioburile sparte peste ochii mei
am atins perla, se mișca de-a lungul pleoapei
și-am tăiat lumina din casă
cu un sunet de clanță
ne-am mai văzut și altădată
vulpile știu să toarcă
știu să-ți vadă fisura
știu să-ți regleze natura
