Poezie scrisă de Maria Cârstian, apreciată de Florentin Popa la atelierul de poezie Mornin’ Poets, pe 26 septembrie 2021, la tema Poemul cu 14 versuri cu o anumită restricție personală.
I ride earth’s burning carousel
și deschid pielea pământului cu limba
și doar o simți ca pe un zid de sunet rece
când droaia de driade trece
și mă gândesc senzorial-latent
la toți băieții discromați cu multe fețe
și frici elementare, care mai de care gata să te-n-
vețe, să lași iubire neîmpărtășită unde stă să sece
de sub pământ îți spun, locul te formează
adânc în noapte hamadriadele clachează
și nu e timp acum să remixezi cum bate toaca
se rupe pămânțelul, iese frica, claritatea
trosnesc copacii rânduri-rânduri printre blocuri
când vezi senzații pe sub scoarță cum se rup – poți să te bucuri
