Am venit la mare. E dimineață, abia aștept să răsară soarele. Puțin înțepenit, acceleratul ăla București – Mangalia nu are un vagon și pentru pachiderme. Iar semințele pe care le vând comercianții ambulanți sunt prea mici pentru trompa mea. Șosete și adidași marca Dadidas oricum nu îmi veneau, că port 147. Poate niște șlapi de plajă pachidermici. Opt pescăruși traversează golfulețul… Oare vin de la vreun party al pescărușilor? Zboară cam drept, nu cred. Doar oamenii beau alcool ca să se simtă bine… Și doar oamenii m-ar imagina stând așa pe o bancă. Să știți că pentru un elefant nu este o poziție prea firească. Abia aștept să terminați cu mine ca să mă ridic de aici și să zbor către răsărit….
