Poezie scrisă de Adamantha Rev, apreciată de Andrei Zbîrnea la atelierul de poezie Mornin’ Poets, pe 7 noiembrie 2021, la tema limbajelor improprii poeziei. Poezia a trebuit să conțină neapărat versurile: „un alt om va veni să te admire de la o distanță corectă” (Teodora Vasilescu) și „ochiul de reptilă nu mai știe nimic” (Domnica Drumea).
acolo în muzeele celulare unde caii voştri încă aleargă împreună
unde fetiţa-femeie încă se zbate între a fi şi a-ţi simţi dispreţul
sau a-ţi urmări iubirea animal rătăcitor
acolo răsăriturile au venit reci, acolo şi-a ras smocuri mari de păr
şi le-a dat ofrandă pământului
Un alt om va veni. să te admire de la o distanță corectă.
Sau nu: şi-a imaginat femeia pentru care-ţi vei deschide porţile metalice,
care va pătrunde până şi în peştera în care încă stai în poziţie fetală.
Au fost ani în care aţa tot nu se lăsa ruptă
mai aducea la mal câte un glas, câte un vis ascuns în gura unui peşte
Nici ea nu ştie de ce i-a fost atât de greu să ia vasele de alabastru, avioanele de hârtie,
poemele medievale, aţa-transmiţător-receptor
şi mai ales instantaneele (mentale) înconjurate mereu de o lumină falsă
Să le arunce în sfârşit în marea prăpastie de la capătul lucrurilor
Dar iată acum le înghite instant, cu voracitatea dinţilor pe care poate să-i aibă vidul
apoi ochiul de reptilă nu mai știe nimic.
