Poezie scrisă de Andrada Yunusoglu, apreciată de Andrei Crăciun la atelierul de poezie Mornin’ Poets, pe 25 aprilie 2021, la tema ORAȘULUI, văzut de oamenii care au trăit în el.
când închizi ochii îți imaginezi că sunetul
claxoanelor te mută în istanbul
undeva aproape de taksim
știi cum zicea tata că își mai dorește să ajungă odată acolo
în bazar să se plimbe să miroasă
a cafea proaspăt măcinată și untul de la baklava
să se prelingă pe degetele noastre
fumul de la narghilea și impresia că viața nu se termină atât de brusc
în mintea mea mă plimb pe străzile înguste din istanbul
trecerea asta între aici și acolo
e atât de dureroasă
o poți simți cu vârful degetelor mii de ace îți trec prin piele
bucureștiul e orașul care se va prăbuși la primul cutremur
și amintirile noastre vor rămâne maldăre de praf
cartierul în care am crescut e plin
de mici magazine turcești și aici poți să te transpui
în locuri pe care le vizitezi doar în somn
stai în fața blocului și bei un ceai negru
c-un străin care te face să te simți mai puțin singur
noi suntem copiii de care v-ați ferit
hainele noastre prea strălucitoare și aurul prea ostentativ
tații noștri care negociau la sânge prețul corect
mamele care își fumau țigările pe bancă niciodată în mers
e sentimentul ăla de desprindere corpul tău
plutește ca peturile aruncate în dâmbovița
în căutarea locului perfect
