Poezie scrisă de Maria Cârstian, apreciată de Miki Vieru la atelierul de poezie Mornin’ Poets, pe 27 septembrie 2020, la tema unui set de trei poeme care sa aibă ca numitor comun același flow, aceeași curgere stilistică, dar să fie distincte, urmând tema singurătății , a notației din afară, a
observației.
1.
în tâmple îți e templul când cauți să te minți
confetti și zaharuri zaharisesc fierbinți
te văd viespar de vânt și vânăt te avânți
să locuiești schimbarea să știi cum nu te schimbi
2.
(dai ocol ocolului
obiectele se crapă imperceptibil
din desiș alunul se preface că nu mai e)
3.
gemeni germeni gem rău și buhăit
tentacule moi tiptil te înfășoară
pâlniile toarnă apă clocotită și murdară
cascade în cădere căscând fără ecou
4.
confuziile sunt contuzii
e timpul să lași de la tine cuvinte
înfiate, înfăptate, înarmate
că uite că uitarea nu e alt-ceva
nici ne-ceva, e doar așa
