Poezie scrisă de Dan Tecucianu, apreciată de Miruna Vlada la atelierul de poezie Mornin’ Poets, pe 16 septembrie 2018, la tema „- despre furia (sau alte sentimente) pe care o simți în fața unei situații de nedreptate asupra unei categorii de oameni vulnerabili care sunt umiliți și nu se pot ajuta singuri; / – despre sentimentul neputinței în fața unor minciuni sau acte de înșelăciune (minciuna, corupție) care îți afectează direct viața; – o situație când tu însuți ai fost actorul nedreptății.”
Tatăl meu rupea pagini din caiet când se făceau purceluşi
Aşa numea el petele de cerneală ce se scurgeau din stilou
Sau din cearcănele mele mov
Iar când bărbatu-meu a murit
Am ȋnceput să mă ȋmbrac mai simplu
Şi să privesc cu dispreţ elevii cărora le curgeau mucii din nas.
Am ȋntors pagina la caiet.
Şi ea şi ceilalţi aveau pe dinăuntru o mâzgă
de la toată cerneala pe care o ȋnghiţiseră ȋn toți anii ăia
Ia să văd eu ce prostii ai scris tu aici, de ai ȋntors pagina
Şi mie ȋmi curgeau mucii din nas
Iar când am ajuns acasă, m-am mâzgălit cu pixul pe mâini
şi m-am culcat cu televizorul aprins.
.
.
.
Aricii mi se rostogoleau ȋn stomac de pe atunci,
Legam cuvintele doar de la jumate
Ȋmi ridicam tricoul să arăt că n-am furat nimic
Şi ştiam că o să trăiesc până la 24 de ani.
… până se scurgea şi din mine cerneala aia mov
