Povestire de Doru Preda, aleasă de Răzvan Petrescu la Creative Writing Sundays pe 27 martie 2016. Tema a fost: „La alegere între 1 şi 2: 1. descrieţi o zi extrem de obişnuită în care se întîmplă ceva cu totul neobişnuit; 2. scrieţi o povestire debordînd de umor pe tema sexului, o parodie în care să desfiinţaţi acest subiect remarcabil.”
Atenție, conținut 18+.
Căscând gura deunăzi la un documentar pe tema incendiilor, mi-am amintit de o veche cunoștință, băiat finuț și educat, poreclit „Pompierul”, chestie care mă intriga peste măsură, neînțelegând alăturarea dintre personaj și supranume. Într-o bună zi, zic bună fiindcă mi-a scos din cap toate clișeele legate de virilitate, omul mi s-a confesat, ajutat de vreo șapte pahare de vodcă, într-un tete-a-tete în care destăinuirile alunecă pe gâtlej mai abitir ca băutura, dar în sens invers.
Tristețea sa, și aici nu s-a strecurat nicio greșeală, fiind vorba de o tristețe adevărată, provenea de la necuvenita și exagerata mărime a propriului organ sexual, căci așa cum un creier inflamat este periculos pentru organism, devenind cauzator de tromboze și apoplexii fulgerătoare, așișderea un mădular peste măsură de înfoiat poate crea disconforturi trupești și sufletești inimaginabile. Deci, cum spuneam, organul cu pricina fiind prea lung pentru a-l abandona nepăsător pe unul din cracii pantalonilor, el trebuia înfășurat ca un furtun de pompieri și depozitat cu grijă în spațiul inadecvat al chiloților, cât mai încăpători cu putință.
Moda din acea vreme i-a dat o mână de ajutor băiatului, pantalonii largi mascând cu brio ditamai protuberanța și astfel inducerea în eroare era, pe cât de completă, pe atât de fatală. Cele câteva domnițe care au bifat din curiozitate diverse procente de penetrabilitate, s-au dat bătute una câte una după o scurtă și incompletă împreunare, dispărând dimpreună cu durerile de șale aferente.
Dar aceste episoade n-au fost decât preambulul aventurii din noaptea nunții, când soțioara, ce refuzase cu obstinație orice formă de împreunare fizică prenupțială, a sărit pe geam la vederea monstruosului organ, pe care ar fi trebui să-l găzduiască între pulpele imaculate de fecioară. Din fericire stăteau la parter, iar dumneaei, nefiind schilodită de această cascadorie neașteptată, a fugit mâncând pământul înapoi la casa părintească, unde i-a povestit mamei ghinionul ce-i căzuse-n poală. Mă-sa, femeie ce văzuse, hai, nu multe, dar destule la viața ei, o povățui că ăsta e noroc chior, nu alta și ar face bine să se bucure de așa mândrețe de bărbat, nu ca ta-su, care te și mirai cu ce o însămânțase pe dânsa, spunând acestea cu o abia reținută invidie față de propria odraslă, căreia Dumnezeu îi pusese nu doar mâna în cap, ci îi trimisese și un bonus pentru părțile ascunse și moi.
La plânsetele și insistențele fetei, mama a însoțit-o la întoarcerea acasă, explicându-i mirelui să aibă răbdare cu proaspăta consoartă, care nu văzuse niciodată „pe viu” o podoabă bărbătească, neavând deci de unde ști care-i mărimea potrivită și necesară, dar ca o mamă iubitoare, dânsa putea să verifice și să confirme că nimic dăunător nu i se putea întâmpla copilei. Nu putem ști cât era grijă și cât curiozitate în solicitarea maternă, deși părea evident că mama soacră avea un deficit de proteine îngrijorător, ce-i furniza perioade alternante de bufeuri și sudori reci, numai la gândul că destinul îi oferea nesperata ocazie de a vedea, și de ce nu, chiar de a pipăi și măsura responsabil o atare zvârlugă tânără și semeață.
Băiatul s-a cam codit, nu-i era la îndemână să i-o pună în palmă soacră-sii, dar a prins curaj gândindu-se la bogata experiență a dumneaei, despre care auzise că nu era tocmai ușă de biserică, în consecință văzuse tot felul de mărimi, așa că au mers împreună în odaia alăturată, pentru această vizită medicală ad-hoc. Nenorocirea, că numai ea nu vine niciodată singură, a fost că mama soacră arăta încă destul de bine, iar preopinentul, stătut de ceva vreme, fu trădat de firea sa imaginativă, degrabă născătoare de fantezii orgiastice, care produseră o erecție pe cât de puternică, pe atât de necontrolată. Femeia privi cu ochii cât cepele minunata expunere, bâigui un „nu, așa ceva n-am văzut în viața mea” și ieși val-vârtej pe ușă, târându-și odrasla după ea.
În acest moment tensionat al relatării, amicul a simțit nevoia să meargă la baie, timp în care eu i-am mulțumit cu recunoștință bunului Dumnezeu că nu mă făcuse femeie, gândindu-mă cât de greu aș fi rezistat tentației de a mă furișa în urma lui, pentru a trage cu ochiul pe gaura cheii.
Și uite așa, omul a mai răbdat câteva zile, oscilând între o vizită la casa socrilor, pentru a-și recupera mireasa, și cererea de anulare a căsătoriei, din motiv de incompatibilitate trupească, dilemă din care l-a scos tocmai Mama, adică cea care a luat în mâini, la propriu, soarta fiicei sale, deopotrivă cu cea a proaspătului fiu adoptiv. Grijulie nevoie mare față de sfânta instituție a familiei, dar și ca urmare a sfaturilor libidinoase ale prietenelor, cărora le povestise pățania, în plus extenuată după două nopți nedormite, în care coșmarul mătărângii uriașe o urmărise amenințător, cucoana s-a prezentat la ușa ginerelui, hotărâtă să rezolve problema într-un mod direct și responsabil, exorcizând astfel și poftele ce-i provocau în vintre arsuri și mâncărimi insuportabile. La o asemenea energică determinare, ginerică nu mai avea cum se opune, asta în măsura în care i-ar fi trecut prin cap, ceea ce nu era cazul, trezindu-se dezbrăcat la repezeală și trântit pe spate în patul matrimonial, cu interdicția absolută de a se mișca de capul lui, oricare ar fi acela, și de a nu deschide ochii indiferent ce s-ar petrece, deoarece jupăneasa, pe lângă alte mari calități, mai era și pudică.
Zgâlțăit tot mai tare de mișcările rectilinii ale năbădăioasei muieri, omului i-a scăpat o uitătură printre gene, cât să o vadă în oglinda de la șifonier săltând ca la călușei, legănând bezmetic sânii ca două lubenițe, în încercarea hotărâtă de a introduce întregul instrument în angrenajul rodat al propriului corp. N-o putem învinovăți, fără îndoială, că nu a reușit pe de-a întregul, cert este că șirului de chițăieli preliminare i-a urmat un șuvoi de zbierete, lucru ce l-ar fi speriat de-a binelea pe tânăr, dacă binefăcătoarea sa nu ar fi continuat acel du-te vino neobosit. Odată încheiată operațiunea, printre găfăielile de rigoare, mama soacră și-a amintit disperată că uitase să ia măsurile necesare odraslei, drept pentru care a trecut la o înviorare orală, iar când membrul a revenit la starea de obiect de studiu, a apucat din geantă un creion chimic cu care a tras două linii întărite cu salivă, una până unde o introdusese dumneaei, cealaltă pentru posibilitățile debutantei, cel puțin până când aceasta se putea apropia de performanțele, ce-i drept greu de egalat, ale mamei.
Astfel, cu dragoste maternă și devotament neostoit, a fost salvată o căsnicie ce părea să se ducă pe apa sâmbetei, deopotrivă cu o nesperată rezolvare în stil oedipian a conflictului interior, pe care băiatul îl avusese până acum cu scula lui supradimensionată. O vizită pe săptămână a soacrei, iată cum lucrurile simple, făcute din suflet, pot oblojit răni nevindecate, ameliora problemele cuplului și chiar redeștepta încrederea în teoria kantiană, conform căreia orice problemă are o rezolvare pe măsură, cu acest bun exemplu în care adevărata provocare fusese tocmai măsura.
Unora li se poate părea dubios că mi-am amintit de această întâmplare tocmai în ajunul nunții. Nu vă faceți griji de pomană, înseamnă că n-ați cunoscut-o pe soacră-mea.
