Poem scris de Ioana Pătulea, la Atelierul Mornin’ Poets cu Monica Manolachi, din 12 februarie, la tema personificării unui râu pe care cursanții îl cunosc. Poemul a fost ales de cursanți drept cel mai popular al ediției.
ăsta e drumul pe care îl știu
fără să mi-l amintesc
scufundat în memoria mușchilor
în dune microscopice pe tălpi
au rămas zeci de pantofi împotmoliți
de aici merg desculță
cu fiecare pas înainte
cel din urmă dispare
soarele varsă carmin,
printre copaci,
pâcla apoasă atârnă
ca o cornee ruptă
la marginea apei
două orizonturi paralele
când fug spre unul
celălalt mă prinde din urmă
apa lovește gleznele, tălpile se înrădăcinează,
aici e locul unde victima alege prada
Exit music (For a film) se derulează în timpan
în plămâni doar spumă
brațele lui mă cuprind, fără vânătăi,
săruturi moi ating pielea
să tai arterele prin care curge anticiparea
să distrug pragul între răbdare și frică
să las tot ce am înăuntru la mal
soarele varsă carmin
printre copaci
tălpile au rămas
împotmolite în apă
