Povestire de Gelu Blanariu, aleasă de Florin Iaru la Creative Writing Sundays pe 14 februarie 2016, la tema: „o crimă”.
Mi-am băgat pinul și am apăsat tasta verde așteptând să se schimbe ceva. Nu s-a schimbat nimic. A venit și SMS-ul de la bancă; eu eram același. Cei o mie de euro plătiți ca avans m-au dus cu un pas mai aproape de statutul de om însurat. Nu mă înțelegeți greșit, voiam să-mi petrec tot restul vieții lângă Andreea, dar nu mă puteam imagina stând în mijlocul unei biserici cu o coroană pe cap.
Am plecat de la restaurant și am mers să ne vedem cu un cuplu, aveau și ei nuntă anul ăsta, să sărbatorim. Locul și data stabilite însemnau mai mult decât inelul pe care îl purta pe deget. Aș spune și că în decursul serii mi-am adus aminte de când am futut-o pe tipă, dar cred că se aplică și aici faptul că nu trebuie să scrii lucruri care nu au importanță în poveste; asta mi-a fost spus la diverse cursuri. Oricum, m-am gândit şi nu aș fi vrut, neapărat, să o fut din nou.
A doua zi am ieșit cu niște prieteni la bere. Teoretic o ieșire oarecare, pentru noi însă era un motiv să-i anunțăm data și să ne convingem că ne putem baza pe ei că o să vină la nuntă. Printre viitorii invitați s-a aflat și o tipă care până atunci nu mi s-a părut atrăgătoare. Ten cafeniu, cât de cât minionă, sâni pe care să-i cuprinzi complet în palme, tipul de fată care cel puțin până la patruzeci de ani o să arate ca de douăzeci.
Eram cu Andreea de mână și nu puteam decât să mă gândesc la cum ar fi dacă aș ajunge acasă singur cu tipa din celălalt capăt al mesei. Ea sprijinită de dulap într-un unghi de șaizeci de grade; eu pe fotoliu cu ea deasupra; ținând-o în brațe cu spatele pe ușa de la intrare. Puțin sex oral la început, toate dinainte după, ea în genunchi la final. La cât de mică e le-aș fi putut face fără efort pe toate.
Tipa a plecat și n-am mai căutat unghiuri decente pentru a-i privi prin decolteu. La scurt timp am chemat și noi un taxi. Pe drumul spre casă, și puțin după ce am ajuns, m-am tot gândit la ce s-ar fi întâmplat dacă eram singur sau dacă nu aș fi futut mai mult de treizeci de tipe înainte să mă hotărăsc să mă însor.
O să scriu mai mult decât trebuie despre asta, dar cred că e important. Dacă e vorba despre mine singur, atunci e clar; aș fi făcut o glumă total neinspirată, la care, dacă ar fi râs, m-aș fi căutat de prezervative în portofel. Dacă nu, asta e, pierderea ei. Mică paranteză. De obicei glumele mele sunt atât de proaste încât au un mare succes în a mă ajuta să găsesc o parteneră de somn. E ca și cum aș conduce un Matiz, când le e clar că aș putea să am un BMW; tipele presupun că sunt foarte bine înzestrat. Între noi fie vorba, nu e cazul. Din cele peste treizeci de tipe, aproape douăzeci și-au dat seama prea târziu că am o pulă la fel de mare ca simțul umorului. Restul nu-și doreau decât să fie cu cineva sau căutau o dragoste romantică, dacă îmi permiteți, în care calitatea actului sexual nu contează.
Dacă asta ar fi fost prima mea relație, sau a doua, și aș fi văzut o tipă de care să mă pseudo îndrăgostesc, mi-aș fi adus aminte că sunt norocos că am pe cine să fut și mi-aș fi zis să nu-mi forțez norocul. După ce ai reușit un super jaf fără să fii prins, nu e bine să repeți isprava în următoarele luni, sau chiar ani. Aș fi făcut probabil o listă de defecte ale tipei cu zâmbet și sâni aparent perfecți și aș fi comparat-o cu lista similară, și goală, a tipei care mă suportă în fiecare dimineață când îmi scuip plămânii din cauza nenorocitelor de țigări. Oricum, nu m-aș fi gândit nici măcar o secundă în plus la posibilitatea de ceva „mai bun”.
După cum am scris mai sus, eram din fericire trecut prin viață, cum se spune, și stiam că Andreea e exact ce-mi trebuie și am tot căutat până acum, chiar dacă fără să-mi dau seama. Nu știu dacă ce scriu acum e ceva public, sper că nu, dar că să fiu cu totul sincer ar fi totuși niște lucruri pe care mi le-aș fi dorit în plus la ea. Cel mai important lucru e faptul că mă iubea foarte mult, destul de mult încât să nu vrea să mă împartă, indiferent de context. I-am propus de câteva ori să aducem în pat altă tipă, știam răspunsul, dar am zis să încerc, și a fost categoric împotrivă. Cred că am fi găsit pe cineva din grupul ei de prietene din Vâlcea care să se bage dar, din nou, ea nu prea era cu împărţitul. Al doilea lucru care mă deranja la ea era faptul că… De fapt nu, asta era tot. În rest nu-mi puteam dori altceva de la o tipă. Puțin probabil să mai găsesc pe cineva ca ea.
Să revenim la prezent și la lucrurile care vă interesează. După ce am rezervat locul pentru nuntă a trebuit să plec în Anglia cu munca. Dacă de obicei mergeam la câte o conferință, de data asta era o chestie urgentă și greu de rezolvat la distanță. Ar fi trebuit să stau până azi, dar am primit joi dimineața un mesaj că Andreea s-a aruncat de la balcon miercuri. Am fost devastat. M-a ajutat o colegă de la resurse umane să-mi iau bilet de întors pentru aceeași zi. Nici nu știu cât a costat, dar cu siguranță o avere.
Am ajuns acasă și totul era devastat. Ușa de la intrare era ruptă, farfuriile albastre erau toate sparte, în sufragerie cărțile aruncate în mijloc. Un morman de haine în bucătărie și laptopul ei dezmembrat pe gresie. Nu știu ce s-a întâmplat, dacă s-a aruncat sau a fost împinsă dar eu am ajuns prea târziu ca să o pot ajuta cu ceva.
