Poezie scrisă de Iarina Tavă, apreciată de Florin Dumitrescu, la Atelierul Mornin’ Poets , pe 27 februarie 2022, la tema rescrierii unui poem și trecerii lui în rimă.
Aparțin acestei fierberi.
O pojghiță, un caimac.
Fierbe zeama,
Arde focul.
Piciorul meu și pasul nu pășesc
Pământul nu există
Fierberea e nemuritoare.
Noi suntem bășicile care se sparg.
Singurul meu elan,
Singurul meu triumf
Este vocea care se opune,
se miră,
și scrie.
Scrie că fierbe.
Scrie că știe că fierbe.
și nimic nu se poate face și tot ce facem este tot ce se poate face și faptul și gândul de a face și vocea și mâna și gestul și acțiunea.
Ochiul mă minte, gura mă minte, mâna mă minte, gândul mă minte.
De aici, de jos, din tunel
Arunc cu broaște umflate
Genunchii mi-i țin la piept.
Și stop.
Gura spune despre pământ,
Ochiul spune despre pământ,
Mâna spune despre pământ.
și văd aici și spun aici și sunt aici.
