Poem scris de Anca-Ioana Câdă, la Atelierul Mornin’ Poets #71 cu Marian Mihai, din 26 martie 2023, la tema multiplicităților și fragilității ființei.
copilăria ca o cartelă de interfon old school
pe care n-a avut-o niciodată
persona non grata printre cei din generația cu electra violet la gât,
paspartu către apă caldă,
kürtőskalács și supriza din oul kinder
obișnuia să invidieze copiii care locuiau în blocuri cu interfon –
lor le intra în bloc oricine, inclusiv melania
despre care n-a aflat niciodată ce face cu banii din cerșit,
câți frați și ce boală avea de fapt
lor le intrau în casă șobolani direct din closet,
îi găseau cu botul scufundat în laptele muls direct din țâța vacii –
unul mai impertinent și-a luat un ciocan direct în țeastă
întâmplător sau nu,
acela a fost momentul în care
a început să li se mai schimbe și lor soarta
capul șobolanului devine casant la contactul cu capul ciocanului la fel și
sărăcia la contactul cu dorința de a-ți schimba condiția
pe melania a văzut-o prima dată
la magazin la natalița în prima zi de școală
de-atunci au trecut 20 de ani în care melania și-a vândut
consecventă boala pentru mărunt și țigări,
el nu mai e sarac, dar
îi e la fel de scârbă de șobolani, frică de sărăcie
și paradoxal – tot n-a deprins arta înmulțirii banilor
tată, ai plânge dacă ai ști câți fulgi de nea
se oripilează la gândul că un șobolan cu leptospiroză
a fost lovit cu ciocanul și cu bestialitate în moalele capului
mamă, ai râde să afli cum
papilele mele reînvie pavlovian la mirosul de kürtős
și cum pe dulapul din bucătărie am un ghiveci fără flori,
dar în care au eclozat zeci de ouă kinder
ciocolata nu m-a interesat niciodată
