Povestire scrisă de Andrada Clonțea, aleasă de Cezar Paul-Bădescu la atelierul de scriere creativă de la Vama Veche, în iunie 2018, la tema „un text din perspectiva unui personaj pe care nu l-ați cunoscut prea bine, dar care la prima vedere vi s-a părut ciudat”.
Domnul inginer Mihail Liberovscki a murit în ziua în care a împlinit patruzeci și doi de ani și patruzeci și două de zile. A închis ochii după ce, ca în fiecare dimineață, a întins un strat de unt de exact un milimetru pe felia de pâine prăjită egal pe ambele părți.
Fugi de aici, îi răspundea soția atunci când Mihail spunea că va muri pe data de patru februarie. Draga mea, operația pe coloană mi-a modificat centrul de greutate cu patru grade și două secunde, iar destinul mi s-a realiniat cu Marte.
În ziua când domnul inginer Mihail Liberovscki a murit, soției i-a părut rău că nu l-a crezut că va muri la patruzeci și doi de ani și patruzeci și două de zile. Dacă l-ar fi crezut, l-ar fi ascultat cu atenție când i-a spus cum vrea să fie înmormântat. Acum nu știe ce sicriu să aleagă dintre cele patru pe care soțul ei le cumpărase și dintre cele două cavouri construite de mâna lui în spatele casei, lângă gardul vecinilor. Oare o să poată să îl mute din când în când?
