Poezie scrisă de Carla Boboc, apreciată de Vlad Alui Gheorghe, la Atelierul Mornin’ Poets , pe 22 mai 2022, la tema versurilor de piese. muzicale.
(după In a Darkened Room de Skid Row)
e doar despre cum se-nvârt lucrurile
cumva misterios pentru că n-am ințeles niciodată mecanismul
se pun
pleoapă peste pleoapă
doar cât să mă amețească
în camera întunecată
în care mă-ntorceam atunci
acolo
puteam să fiu parte dintr-un puzzle pe care să nu-l fac tot eu
iar când frunzele nu foșnesc atunci
când le calci
sau când îți pune hipterița tatuată
prea mult lapte în cafea într-o dimineață proastă
când nu meriți dulceața lui
poate și atunci când calci un melc după o ploaie zdravănă atunci
îmi pierd încrederea în viață
atunci vreau să mă întorc în
camera mea întunecată care
mă rotește cum vrea
e betoniera mea
camera mea întunecată mă lasă să uit de soarele care topește tot ce-i viu
pentru că au venit toate vânturile astea sahariene și mi-au acoperit geamurile
și s-a pus praful peste tot
și nu mai văd nimic pentru că n-am lumină
și nici încredere că o să apară