Text scris de George, publicat pe blogul lui
Doamna Fanica e dodoloata, corpolenta, bine impanata , la solduri, bulane si cur, si la bidoane mai mult, cu mijlocul mai subtire, si aduce cu o clepsidra de marimea unui om. Calca anapoda si merge repede de zici ca-i palie, parca are motor la cur, de ai impresia ca-i in brazda, pe aratura. Tine capul in partea stanga, o idee, si putin aplecat in jos, cu privirea in sus, cu ochii ridicati inspre frunte, cu un rid mare de zici ca are o streasina si de sub ea rasar ochii precum farurile de VW broscuta. Rotunzi, rotunzi ca doua monede de 50 de bani. Talpile ei nu sunt paralele, ci inclinate catre varfuri, catre degete, de ai impresia ca pica la pamant atunci cand paseste, si-ti vine s-o insotesti pana unde are treaba, cand o vezi pe drum sau pe sosea, sa fii alaturi de ea, s-o sprijini , de frica sa nu-si puna piedica singura. La fiecare pas parca traseaza un triunghi, dar nu face asta, asa-i calcatura ei, in forma de bumerang. E ca un tavalug. Si cand intra in carciuma sa cumpere tigari Viceroi si Bucegi pentru barba-su si pentru ea, pentru ea doar bere, ca de tigari s-a lasat pe la 32 de ani, dupa ce a mintit-o doctorul de la dispensarul din sat ca face cancer la gingii si dinti, ea avand doar carii netratate si un dinte negru cu gaura in el, platit de Costea, omu’ ei s-o minta, pe care-l zvanta de lovele, ea sudandu-le si-n somn, te busea de zici ca intra Piedone, nu o femeie. Cadeai in cur daca erai in preajma ei, si de la danful de sudoare, si de la aerul ce-l disloca. Stingea tigara si golea scrumiera de parca zici ca avea aspirator, sau mai degraba ventilator. Cand nu avea bani la ea si nici in casa, sub salteaua cu vatelina, cerea pe caiet. Intotdeauna achita la timp. Zicea ziua si ora, si sa fie ea a dracu’ daca nu se tinea de cuvant! Stia cand ia Costea banii si data fixa cand intra alocatiile alora mici. Daca intarzia salariul si postarita le aducea alocatiile mai tarziu cu o zi, caci avea mult de umblat si ea, saraca, cu bicicleta cu cos in fata coarnelor, singua in trei sate, si Fanica intelegea, facea pe dracu-n patru si gasea. Se imprumuta cum necum. Chiar daca era vorba de doar douajdemii,treijdemii de lei, cat facea un bidon de Bucegi, venea cu ei in dinti, de se mira Coco, barmanul, cat e de palie.
– Ho fa nebuno, ca nu pleci din sat si imi lasi gaura in gestiune! Ploua, ii ai p-aia mici acasa, Costea e la tractoare, vezi-ti de treaba, mi-i aduceai tu!
– Ba, stii ca sunt om de cuvant! Altadata mai imi dai daca zic una si fac alta?! Eu sunt femeie de cuvant, nu ca altele! Da-mi si mie o-nghetata pe bat, cu vanilie, nu cu ciocolata.
Ii dadea, platea datoria si scotea de la sutien alti bani, pentru inghetata. Avea un cocolos d-alde un leu. De zece mii vechi. Pleca cu inghetata in buze, cu colantii scamositi, cu doua dungi verticale pe fiecare bulan, una dezcusuta, cu sosetele flausate trase peste colanti, cu gumarii de balegar, repet, adusi de varfuri.
– Un’ te duci fa acuma? O-ntreba cate unu’, altu’, cu chef de caterinca.
– Ieaaaa! Crezi ca stau ma? Cate nu-i de facut? Iau branza de la tanti Marioara lu’ nea Stefan Electricianu’. Mi-a trimis femeia vorba d-aseara, ca e gata, da’ ce-am avut timp? Am fost la gara sa adun bete de Floare ( Floarea Soarelui), sa tai, sa fac snopi sa am de iarna. Ii dau banii pe loc, am zis ca-i dau, ii dau, ca stii ca sunt om de cuvant. Si-si scotea de la elasticu’ colantilor , alt mototol d-alde cinzeci de mii de lei, cum era mai demult. Ii am pusi pa caprarii ma, sa nu intr-un ei, sa ma fac de ras la om! Duceti-va si voi la munca! Ii dojenea pe gagii de la bar. Nu mai stati in baza la femii, ca d-aia se duce dracu’ femeilii! Aaaii de capu’ vostru!
– Fanicaaaa! Fanicaaaa! Fanicaaa niebunaaaaa! Striga cate unul in urma ei, dupa ce se indeparta ea nitel, ca sa nu-l vada si sa-l spurce.
– Haaai da-va dreeeacuuu da alcolistii dreeeacuu’! Zicea fara sa se intoarca, tratandu-i cu curu’ masiv si bucile ce se frecau intens.
Feedback Motanov:
– „aduce cu o clepsidra de marimea unui om” e redundant să precizezi „de mărimea unui om”. e ca și cum ai spune „avea fața ca o lună plină de mărimea unui cap”
– „ochii ridicati inspre frunte”
– ai foarte multe comparații, e obositor
– n-ai poveste, ai doar descriere, nu se întâmplă nimic
– pe blogul tău ai și o imagine cu femeia, dar faptul că e o femeie reală pare să te împiedice să scrii ficțiune pornind de la ea. poți porni de la un om pe care îl cunoști, dar spune o poveste despre el, să îl descrii nu e suficient, să reproduci realitatea nu e un merit în sine, dacă nu faci ceva cu realitatea asta
– citește proză scurtă :)
– scrie cu diacritice, dar asta se-nțelege, recitește ca să corectezi greșelile, etc
