DESPRE LANSAREA ULTIMULUI NUMĂR

Câteva zile mai târziu, vă povestim cum a fost duminică la ultima lansare rev de pov, în J’ai Bistrot. A fost o decizie bună că am amânat evenimentul, n-a plouat!

I-am întâmpinat pe prietenii noștri cu cireșe atârnate în copacii din jurul mesei cu reviste și cu cireșe pe mese. Vera le-a ales pe cele mai frumoase. Au fost bune și de cercei.

Până la 8, am strâns antrenamentele de imaginație (o povestire care să înceapă ca Metamorfoza lui Kafka, le vom scana curând), apoi le-am premiat cu un tricou cu valori și principii democratice. Încă n-a venit sezonul protestelor, dar va să vie.

Tot până la 8, profii atelierului de caligrafie au scris direct pe oameni diverse etichete, să se știe cine ce hram poartă.

La 8 jumate, Traian i-a invitat pe scenă pe Magda Bunea, Sorin Trăistaru, Georgian Constantin, Florin Iaru, Cecilia Ștefănescu și Marius Chivu, toți acești oameni demni de admirație asumându-și cu pricepere rolul de antrenori la atelierele de comunicare, caligrafie, scriere creativă și scenaristică. Au răspuns la trei întrebări:

Care sunt câteva idei preconcepute pe care le au cei care vin la ateliere și cum li le scoateți din minte?

R Florin și Marius: Că e un curs de creative writing – e de fapt de tehnică a scrisului. Că într-o povestire trebuie să spui totul și să fii adânc.  Că scrisul e ușor, că nu e o meserie.

R Cecilia: Că procesul scrisului e un fel de confesiune și cu cât ești mai onest, cu atât scrii un text mai bun. Că la sfârșitul cursului vei avea un scenariu genial. Nu e neapărat așa, e mai degrabă o călătorie, lucrurile se modifică. Obții o experiență, niște întrebări despre tine și despre ce te preocupă pe tine, feedback.

R Sorin și Georgian: Că a scrie caligrafic înseamnă ca în clasa I. Că după o lună de atelier vor deveni caligrafi geniali. De fapt, e nevoie de antrenament constant, nu se poate altfel.

R Magda: Că nu are nicio legătură comunicarea cu povestirile, că e un domeniu pentru corporatiști. De fapt, chiar și în corporații se pune acum accentul pe storytelling în antrenarea liderilor. Că acest concept, de „coaching”, ne e străin. De fapt, vine din sport și doar cuvântul e nou, conceptul e vechi – citat din Noica: dacă 1% e inspirație, cine te face să transpiri de 99%? Coach-ul e cineva foarte atent la tine, cum nimeni nu mai e, și nu te judecă.

Ce fac cursanții dupa ce se termină atelierul: cum li se schimbă viața?

R Sorin și Georgian: Cursanții învață și elemente de structură a literei, utile pentru art directori, designeri. Învață ce înseamnă să ai răbdare să faci lucrurile așa cum trebuie, nu așa cum ești obișnuit. După prima întâlnire, oamenii sunt foarte frustrați – constată că nu pot să tragă o linie dreaptă. După o lună, schimbarea se vede în fiecare mișcare a mâinii.

R Florin și Marius: Unii cursanți renunță la scris și devin foarte buni cititori – în loc să fie atenți doar la ce se întâmplă în cărți, sunt atenți și la cum sunt scrise. Al doilea lucru – câștigă un tip de încredere. Talentul are nevoie de confirmare, de feedback. Îl primesc și de la colegi. Al treilea lucru – scopul cursului n-a fost ca ei să creeze lucruri noi. E un antrenament (scris la temă) care îi face ca atunci când se întorc la obsesiile lor, vin cu alt bagaj în spate – ajung să aibă altă viziune asupra propriului talent. Câștigă o formă de claritate, își înțeleg mai bine slăbiciunile și atuurile, iar unii evoluează mult.

R Cecilia: Cursanții câștigă un anumit tip de disciplină. Nu devii neapărat scenarist, dar când cineva te ia în serios, îți rezervă acel timp al cursului și e atent la povestea pe care o scrii și la ce ai de spus, ești forțat să te structurezi, să-ți expui precis ideile. Al doilea lucru – întâlnirile în sine, în care îți pui experiențele, te deschizi părerilor celorlalți, ceea ce e mare lucru, mai ales că scriitorul e de obicei solitar. Plus că e un spațiu privilegiat, în care ești ascultat și nu ești judecat, e o relație de încredere.

R Magda: Le crește încrederea în ei. Modifică felul în care fac lucruri. Capătă curaj să probeze ceea ce pot fi. Cuvântul „probabil” n-ar trebui să se refere doar la posibilități, ci și la experiment, încercare, ajustare. E o transformare profundă și la nivel de conștientizare și asumare a controlului – „when me they fly, I am the wings”.

Ce ați învățat din atelierele pe care le coordonați?

R Sorin și Georgian: Experiment de a purta și pălăria de prof, nu numai cea de graphic designer. Mai multă încredere în ei și siguranță de ceea ce știu. Au primit la curs întrebări pentru care au trebuit să se documenteze. Au descoperit relații noi între litere. Au învățat să prezinte mai bine lucrurile.

R Florin și Marius: Confirmarea unei presimțiri că, în literatură, frumos nu înseamnă frumos, ci precis, exact, bine pus în pagină, expresiv, inventiv. În România sunt foarte puțini prozatori și foarte puține cărți de proză bine scrise. Avem doar 50 de cărți pe an, citite de maximum 3000 de cititori. Speranța că în 10 ani vom avea măcar 200 de prozatori foarte buni, lucru cu care Florin s-ar putea mândri. Marius spune că multe cărți considerate bune sunt prost scrise. Și el speră să crească nivelul literaturii. Alte câștiguri personale – exersarea rolului de prof, cu toate avantajele de a chinui cursanții, lămurirea unor lucruri pe care le știa doar teoretic, a devenit și el un scriitor mai bun în urma cursului, discuțiile, prieteniile.

R Cecilia: Principalul câștig e discuția, întâlnirea cu oameni cu idei diferite. În al doilea rând, a putut să dea puțin înapoi ceva din ce a primit și ea în anul I, la cenaclul lui Cărtărescu.

R Magda: Atelierul o energizează, e o minune să vezi oamenii bucuroși de ei înșiși.

A urmat un concert de coveruri după Tom Waits, susținut de Gabi (voce, chitară), Mihnea (muzicuță) și John (chitară), adică Rain Dogs.

A, da. A fost și o revistă pe-acolo. Și mulți autori. Și multe autografe, o adevărată leapșă de exemplare care fugeau din pix în pix.

Pe revistă vă îmboldim să o cumpărați din butic, tipărită sau pdf. O ducem azi și la depozitul Cărturești, deci probabil ajunge în librării săptămâna viitoare.

Mulțumim că ați venit sau că ați citit.

[UPDATE]> Albumul foto