Poem scris de Briseis Stan, la Atelierul Mornin’ Poets #88 cu Radu Vancu, din 14 aprilie 2024. Textul vorbește despre ce ne sperie/irită/enervează nasol de tot.
am ținut balonul.
am curățat puroiul.
sondele nu s-au pus nicicând mai ușor
ca atunci, din mâinile mele.
mi-am spus: spasmele nu mă
vor opri. degetele astea știu să
facă semnul crucii la nevoie pot
rupe și coaste.
(pentru că așa ne-a învățat mamaie)
mi-ați luat degetele și le-ați
rupt ca să puteți exersa
reducerea fracturilor.
(nu am simțit durere mai mare ca atunci.
din tremurul nostru credeam că vor înțelege
cum e să ții paharul de suc & să aștepți nota
de plată.)
privirea voastră avea ceva din
curiozitatea copiilor când omoară
animale mici
