Povestire scrisă de Andrei Dorian Soficaru, premiată de Péter Demény la concursul trimestrial de povestiri – „O povestire ingenioasă care reușește să scoată din idee exact atât cât poate scoate din ea”.
*asteriscul indică persoana lui Diogene din Sinope, Cinicul
I
când am venit în bucătărie era deja întuneric, iar când am aprins lumina, o grămadă de gândaci au început să fugă care încotro și unul mai bleg a nimerit într-o oală cu apă murdară
ce tragedie… a început să dea din labe în disperare, să se învârtă în cerc, agăţându-se de cine știe ce rest de mâncare ori încercând să se suie pe pereții, de altfel alunecoși, ai vasului
am uitat să specific, gândacii erau din aceia luminofobi
gândacul cu pricina își continua efortul de salvare proprie și personală, dar fără succes, pentru că s-a intervenit din exterior fără milă cu un bobârnac bine plasat, ce l-a trimis la adâncime, unde a și decedat
auzi, măi Diogene, dar cum de-ai venit aici la Callatis?
am auzit că-i nisipul fin!
nisip e și-n Grecia…
da, dar aici nu vine câte un Alexandru să-ți zică că i-ar fi plăcut să fie Diogene!
și iarna e frumos: e pustiu și bate vântul
nu, că aici nu sunt statui ca să le îmbrățișez
II
imaginea aglomerată a unei intersecții la o oră de vârf era completată de patru tătari călare pe niște cai mici și frumoși de culoare maro, ce se asorta cu fețele lor arse de soare și cu îmbrăcămintea cu care ieșiseră pe strasse: o tichie de metal, o vestă de piele, pantaloni bufanți, iar în picioare ceva de genul opincilor noastre
cum semaforul arăta în continuare culoarea roșie, tătarul din dreapta a făcut schimb de țigări cu un șofer de TIR: a dat ceva fără filtru și a căpătat un trabuc, iar ca să-și încheie afacerea și le-au aprins cu un Zippo original pe care omul din stepă îl avea pus într-un buzunar
și ce faci tu pe-acolo? toată ziua?
mmm, mă-nvârt de colo colo… vorbesc cu cine mă ascultă
te cerți cu Platon…
da, mai ales cu Platon!
nu ești de acord cu omul lui Platon care are unghii late!
de unde știi tu de cocoșul ăla jumulit?
am mai citit câte ceva…
III
o bere pentru mine și una pentru calul meu!
așa i-a răspuns domnul acela stilat chelnerului care-l întrebase ce dorește; era un tip sobru, îmbrăcat la patru ace, părul dat pe spate cu gel, batistă roșie în buzunarul de la piept, pantaloni la dungă, costum de culoare gri-verzui, pantofi de lac în care-ți putea-i învârti mustața
chelnerul, un tip între două vârste, puțin cărunt, ras bine dar cu o mustăcioară tipică breslei și o față dură, l-a întrebat calm:
dar unde este calul?
afară
vai, dar să poftească înăuntru!
un piccolo a parcat lighioana cu mare grijă lângă stăpân și i-a adus un lighean de bere, din care reprezentantul cabalinelor a băut cu sete, ca apoi să râgâie satisfăcut
morala?
și calul ce zicea?
nimic! Era de lemn și nu vorbea
și-am mai citit că nu ești un oaspete educat
uneori te și provoacă lumea… ca ăla care mi-a zis că nu am voie să scuip pe jos!?! Ori ca cei ce mi-au aruncat oasele, ca la un câine?!?
pe primul l-ai scuipat în față, iar pe ceilalți te-ai pișat la plecare…
ca un câine!
IV
un moș, sărac și vai de capul lui, ce trăia într-o urbe provincială, fără rude și cu prieteni de table, s-a gândit el mai bine că ar fi dacă și-ar vinde corpul facultății de medicină din localitate
zis și făcut: a vorbit cu un profesor de la medicină, care a fost atât de onorat încât l-a dus și la decan, și au încheiat contractul
cum moșul nu binevoia să moară și facultatea nu dădea semne de interes pentru corpul lui, și-a văzut în continuare de treabă. Asta până într-o zi când a fost chemat la poliție. Curios, se pune la patru ace și se îndreaptă spre clădirea cu pricina; ajuns, este primit cu grijă, servit cu o cafea, întrebat dacă nu suferă cu inima și privit cu invidie de cei aflați în cameră. Află cu mare surprindere că este singurul moștenitor al unei averi decente venite din parte unui văr de-a șaptea spiță emigrat imediat după război. Nu a mai avut glas vreo câteva minute.
așa s-a trezit bătrânul, milionar peste noapte, și și-a schimbat viața: casă, haine, mâncare de calitate și prieteni pe măsura banilor. Dar mai era o problemă: corpul, cum își mai recuperează el corpul și ce o să-și mai înmormânteze? Și cât l-ar costa, că de când cu inflația asta…
cum să trăim noi Diogene, în lumea asta?
cum simți: ca mine, ca alții…
aici unde nu privește pe nimeni de filosofie
nici la noi nu vin oameni când îi chemi; numai lepădături
V
într-o noapte oamenii legii, așa cum scrie la gazetă că se numesc ei, de la feroviar, pleacă în patrulare. Cu lumini chioare prin triaj și fără lanterne, respectivii se-împiedică de un corp decapitat; asta au putut să vadă și evident să își dea seama că a fost un accident de tren. Accident, accident… dar unde-i capul? Orbecăiala lor nu a dus la nimic bun și au avut noroc cu mașina de salvare care a fost poziționată pe teren în mod strategic, astfel încât să-l lumineze pe tot, și să descopere capul individului
dacă trăiești din pomana altora
nici nu te saturi, nici nu mori de foame
știu, dar o viață în butoi? De câine de pripas?
ești liber! Te guduri, capeți de mâncare, dacă nu latri, iar pe aia răi îi muști
VI
O sală de judecată. La tribună judecătorul, jos în stânga lui stenografa, iar în fața judecătorului avocații apărării și acuzării. La bară acuzatul își explică fapta.
Acuzatul: L-am prins uite-așa de haină, iar cuțitul i-l țineam la burtă.
Judecătorul: Păi de ce?
Acuzatul (îl ignoră și continuă): L-am întrebat pe Dumnezeu ce să fac cu el că mi-a intrat pe pământ!
Judecătorul (iar îl întrerupe): Cum să-l întrebi pe Dumnezeu, domne’?!!!
Acuzatul (nici nu ține cont de el): M-am uitat uite-așa în sus (își dă ochii peste cap) și văd semn ceresc de la Domnu’: o dungă de fum albă, de la răsărit la apus, pe un cer albastru și senin.
Judecătorul (plictisit): Lasă-mă cu cerul și cu descrierile astea naturiste, zi-mi ce s-a întâmplat!
Acuzatul (nici acum nu ține cont de el): Atunci am priceput răspunsul și l-am înjunghiat!
Judecătorul (își freacă fruntea, mai lărgește cravata): Of!
Acuzatul: Dar m-a oprit văr-miu la timp și mi-a zis că semnu’ ăla era de la un avion cu reacție!
Diogene își strânge mantaua și pleacă.
