de Schtte
Observ oameni care-și împart în stânga și-n dreapta mesajele pacifiste de iubire, de preaplin și mărinimie. Un umanism grețos de zaharisit. Ori e librar, ori e psihoterapeut, în fine, ceva trebuie să-ți vândă. Mai nou, vânzătorii de la tarabe îți intind cartea de vizită, pe lângă zâmbetul ăla de pe-o falcă pe alta, te informează că au produse autohtone, de calitate, din urbea Ieșilor. Am rămas pe gânduri, când am văzut-o ieri pe doamna care nu m-a agasat, și m-a lăsat să-mi aleg eu ce-mi place; firește că m-a pus la pământ cu oferta „autohtonă” (românesc/neromânesc, n-are a face cu economia, principiul ortodox pe care-l prefer e calitate/preț).
Unde-s dom’le vânzătoarele îmbufnate, care-ți aruncă din pod cartofii și carnea pe cântar, de-ți vine să latri la comandă ca un cățeluș? O fi de vină crăciunul și spiritul creștin? Eh, frumoase obiceiuri, măcar de sărbători să facem cumpărături în tihnă. Dar nu, că tot e ceva putred la mijloc, ceva tot mă roade: serios, e perioada când se fac cele mai multe cumpărături. Bun! Atunci, de ce comercianții să se comporte altfel? Lăsați, mă, vrăjeala, comportați-vă natural, atât de mult m-am obișnuit cu asta, încât îmi vine să cred, acum, că sunt servit de roboți, de brazi artificiali mirosind a spray cu aromă de vanilie și scorțișoară.
De-o pildă, în vară, tocmai voiam să iau cafea dintr-un magazin, de la automat, și-o întreb pe doamna de la tejghea dacă e comestibilă licoarea, dacă nu e mai degrabă soluție pentru vărsături, cum se obișnuiește să se vândă în general. Doamna cică nuuu, că tot personalul bea cafea de la aparatul ăsta!! Așa, și e bună? Păi, măi băiete, îți bați joc de noi? Da’ cin’ te crezi? Ți-am zis că e cafeaua bună, ce tot mă bați la cap? Ia de acolo și ai să vezi!!! Cum, doamnă? Să iau fără să știu cum e, fără să știu ce cumpăr? Cafea cumperi, ce dracu’!!! No, bine, las că văd eu după aceea, doar nu o să-mi spui matale că-i cafeaua proastă. Doar n-oi fi tâmpită, nu? Și-mi curge zoaie în pahar și presimt că aia e mai rea decât ce-a fost pedepsit Socrate să bea. Și drept a fost că n-am mai băut cafea de acolo.
Bre’, dar știu sigur că dacă-i îmbufnat comerciantu’, apoi nu cumpăr de la el, că are marfă proastă. Și știu sigur că e proastă, că atunci de ce să fie îmbufnat? Ei, dar dacă mi-s toți cu fasolele sfeclite și rânjesc mișelește la mine, cum naiba să-mi mai dau seama? A dracului mârșăvie: ne-au înlocuit balcaniul, halvaua cu macaua, biștarul cu formularul, rea-voința cu universala demență flauăr pauăr.
Feedback Motanov
– n-am prea prins legătura dintre urările de sărbători și vânzători, adică nu treci firesc de la una la alta, iar referința la librari și terapeuți contribuie la confuzie (nu sunt exemple clasice de vânzători, deci mintea mea rămâne acolo și se întreabă hm, de ce librari și terapeuți, în loc să treacă mai departe)
– cum de n-ai legat principiul ortodox de sărbători? :))
– „De-o pildă, în vară, tocmai voiam să iau cafea dintr-un magazin, de la automat, și-o întreb pe doamna de la tejghea dacă e comestibilă licoarea, dacă nu e mai degrabă soluție pentru vărsături, cum se obișnuiește să se vândă în general.” forțat, pedant; băubil/buvabil, mai degrabă decât comestibil
– e cam amalgamat și ilogic textul, dozat ciudat sau poate că unii termeni nu sunt cei care sugerează ce îți doreai tu
