Poem scris de Ioana Florescu, la Atelierul Mornin’ Poets #76 cu Silvia Grădinaru, din 1 octombrie 2023, la tema numelor din buletin sau a celor folosite de cei apropiați.
I
de mică am urât
să suflu în lumânări
cu atâtea perechi de ochi ațintite asupra mea
orice tort e mai bun
mâncat cu lacrimi și anxietate înainte,
“cine să trăiască? Ioana să trăiască”.
o Ioană de acum trei generații s-a stins de bătrânețe
fără ca eu să știu prea multe despre ea
nu vorbim, nici nu punem întrebări
femeile din familia mea au fost condiționate social:
în căsnicie fii supusă, nu spune mai mult decât trebuie, ascultă și îndură un loc în care fericirea se mimează,
poate asta a fost și soarta ei.
divorțul e rușine, divorțul e autonomie
e libertate născută din frică
frica de moarte, frica de a fi arătată cu degetul: eșecul marital
și o nouă șansă la viață după 50 de ani.
trauma generațională se sfârșește odată cu mine
Ioana din prezent a sfidat moartea infantilă
ca să-și dorească mai mult de la viață
nu mă definește un cămin stabil sau pacea domestică,
dar sunt suma tuturor alegerilor femeilor din neamul meu.
II
spune-mi țărăncuță sau spune-mi Georgiana
condiția femeii moderne e să omoare plante de apartament
care nu au avut nicio șansă în fața mediului ostil
și să continue să le aducă acasă pentru estetică, pentru justificarea cumpărăturilor compulsive.
embrace modernity, reject tradition
Georgiana e martiră
sfântă în acte,
strigată la catalog
absentă în esență
blestemul dat de părinți spirituali
care văd reziliența ca pe un dar divin
și sensibilitatea drept o exagerare profund feminină.
port cu mine pedeapsa și rușinea internalizată
despre care nu vorbesc niciodată
dar mă bântuie în CI
e pata de pe podea pe care o freci de ani de zile și nu dispare nici cu toate soluțiile de curățat minune
am obosit să încerc,
să o scot.
modern problems require modern solutions
trag preșul peste ea: o greșeală minoră într-o casă lună și bec
fiecare mișcare e strategică,
cât să nu se vadă
aici nu există nimic nelalocul lui.
vrei să mă faci să sufăr?
nu te descălța când intri în casă
întreabă mă de pata din hol
spune-mi pe numele mort,
care nu aduce nimic bun cu el.
III
mereu mi-a fost mai ușor
să cred despre mine că pot fi cine vreau în era Internetului
Amy Dunne, Rosamund Pike, female rage, cool girl.
Dolly Parton, Jolene, roșcata palidă adulterină
nu comit adulter și nu am nici ochii ei verzi.
cu mine furia e acasă, a prins rădăcini și crește în plămâni cu fiecare urlet și conflict
părul roșu scos din cutia L’Oreal există de un deceniu
de la culoare artificială către existență organică
am plecat de acasă de 6 ani
lăsând în urmă un copil timid,
cu păr șaten care merita mai mult.
roșcatul e rebeliunea, e revoluția personală
nu dispar, mă transform, sunt alta,
bravo, you cool girl.
