Povestire scrisă de Felicia F., aleasă de Cezar Paul-Bădescu la atelierul de scriere creativă de la Vama Veche, în iunie 2018, la tema „o întâmplare semnificativă cu tata”.
Tata îmi perie stângaci părul lung. Nu știe de defectul periei, o ține greșit și rămâne cu coada ei ruptă în mână, în timp ce dinții sunt încâlciți în pletele mele. Eu râd. El se agită, găsește o soluție – mă perie doar cu dinții periei, îmi spune să mă îmbrac în hainele pregătite de mama, îl ascult, ne pregătim cât putem de repede și ieșim pe ușă. Riscăm să întârziem. Suntem îmbrăcați frumos, de teatru. După câțiva pași pe stradă, eu îmi dau seama că suntem amândoi încă în papuci de casă.
Îți e frică să nu-i deranjezi pe ceilalți oameni dacă întârzii?
Tata azvârle caietul de fizică cu tema nefăcută în mijlocul sufrageriei. „Minți și înșeli cum respiri!”, tună. Primele săptămâni de liceu.
Îți e frică să nu ajungă Felicia un om fără viitor?
Tata deschide brusc ușa de la camera mea. A găsit schimbul de emailuri între mine și iubitul meu, și a dedus că exagerăm. „Faci lucruri acum pe care n-ar trebui să le faci nici la douăzeci de ani!”
Îți e frică să nu se facă de râs Felicia?
Tata strigă „Băi, tu nu gândești?!” Când am vrut să scot din priză aspiratorul, l-am scos cu tot cu priză și a făcut scurtcircuit, pocnind puternic. El nu mă vedea, doar a auzit pocnitura și strigătul meu de surprindere. Apoi nu a mai auzit nimic și s-a așteptat la ce e mai rău. Asta mi-a explicat, cu regret, în momentele următoare, când s-a liniștit și a văzut că n-am nimic.
Îți e frică să nu rămâi fără Felicia?
Tata e chirurg. A văzut și a tăiat multe. Tata a operat-o pe mama lui și a fost bine. I-am adus un vaccin, ca să mi-l facă, pentru excursia în Nepal. Îmi tamponează brațul cu vată cu spirt. Inspiră. Se concentrează. Ezită. Se regrupează. Îmi înfige acușorul de un centimetru în braț. Zice „gata”, tamponează din nou locul cu spirt, apoi îmi dă cu vata pe tot brațul, pe nas, pe tricou, cu o mutră glumeață. Râd.
Îți e frică să nu greșești cu Felicia?
Tata se prinde cu dreapta de mânerul de deasupra portierei. Cu stânga își ia strâns în brațe servieta. Inspiră, privește fix înainte. „Să pornim”, mimează relaxarea. Abia mi-am luat carnetul de șofer. Mă crispez și eu.
FRICA E CEL MAI BUN PRIETEN AL TĂU.
Asta mi-a zis ca sfat pentru condus.
Îți e frică să nu greșească Felicia?
Mama îmi dă carnetul în care ei doi își notau lucruri despre mine, în primii ani de viață. Pagina din stânga e a mamei, cea din dreapta, pentru aceeași perioadă, a lui tata.
Despre vârsta de 3 ani.
Stânga: Felicia are un savoir-faire impresionant. Azi, în parc, după ce s-a dat într-o mulțime de tiribombe, a cerut și un balon. La argumentele mele cum că nu mai avem bani, a răspuns: „Vreau un balon ca să i-l dau cerului!”
Dreapta: 14 kg, 92 cm. Stare foarte bună, fără diaree.
Cu siguranță va avea boltă ogivală.
