Poem scris de Anca-Ioana Câdă, la Atelierul Mornin’ Poets #84 cu Radu Andriescu, din 11 februarie 2024, la tema Tandoori masala.
ia te uită,
am încercat să fac tot ce se face într-o viață normală.
mi-am serbat cu sfințenie aniversările,
am ridicat privirea către cer și am crezut,
am pus scoica la ureche și am auzit valurile.
ah, cât de frumoasă e lumea care mă înconjoară!
am plecat de la ai mei, am purtat fuste-creion
m-am luptat să fiu luată în serios.
am așezat condimente exotice în recipiente distincte,
le-am etichetat, așa cum am văzut că se face
în mai toate bucătăriile caselor primitoare.
mi-am ridicat privirea,
am cercetat inelarele prietenelor, așa cum se face
după o anumită vârstă,
după care mi-am cercetat propriul deget și
am fost dezamăgită.
am dat din cap în semn de da,
am fornicat în zilele de duminică,
am așteptat să-și lege șireturile cu
degețelele lor pline, roz și unsuroase,
le-am arătat Cartea de impresii așezată pe pantofar
și i-am încurajat să noteze ca la ieșirea dintr-un muzeu.
au luat creionul ascuțit la ambele capete
și au notat mașinal în toate limbile pământului:
am fost aici, am distrus, mi-a plăcut, mai vin.
am verificat în aplicații corespondentul fructifer al fetușilor,
am alăptat, am dus copiii la grădiniță și le-am luat temperatura
cu podul palmei, cu cotul le-am potrivit apa pentru baie.
am dat părinților o cană cu apă înainte să mi-o ceară,
le-am zis că voi sfârși înaintea lor, m-au privit resemnați,
le-am indicat cum să mă îngroape și
în ce haine.
am rezervat camera 232 de la Hotel Intercontinental,
mi-am făcut cruce – așa cum se face – și m-am aruncat în gol.
ah, cât de frumoase sunt luminile orașului!
la TNB se juca Repetiție pentru o lume mai bună,
în picaj am aplaudat și am reușit chiar să îngân Bravo.
am stat nemișcată pe catafalc, cu picioarele spre ușă,
mi-au pus încălțăminte prea mare și
asta mi-a amintit de copilărie.
am visat, totul mi-a părut real, viața a revenit la fel ca furia.
