Mai țineți minte că v-am povestit despre campania ABSOLUT, Transform Today? Revenim cu un concurs* din care să aflăm și noi cum faceți voi să transformați zilele, lucrurile, poate chiar și oamenii.
Premii
10 invitații duble la Transformation Event by ABSOLUT, care va avea loc pe 5 decembrie, la Romaero Băneasa.
Invitațiile se acordă prin tragere la sorți, după încheierea concursului.
Înscrierea în concurs
Povestiți-ne într-un comentariu la acest articol despre un moment în care ați transformat ceva folosindu-vă imaginația. Ce ați transformat și cum?
Deadline
22 noiembrie, miezul nopții.
Suntem curioși care sunt poveștile voastre, ia să vedem!
*Concursul se adresează exclusiv persoanelor peste 18 ani.
—
Lista celor 10 câștigători. Vă mulțumim tuturor pentru povești!
Cand eram mica aveam obiceiul sa-mi modific hainele. Le taiam,le coseam,;e aplicam tot felul de nasturi si paiete pana obtineam o piesa vestimentara cat mai interesanta si nonconformista :)
Un moment important din viata in care imaginatia m-a ajutat sa transform lucrurile din jur este cel in care am cunoscut-o pe iubita mea. Era exact ca-n imaginatie, ca-n filmul „Romeo si Julieta”, ea fiind Olivia Hussey. Cu cat te gandesti mai mult la cineva, folosindu-ti imaginatia, cu atat mai repede ti se va intampla in realitate/
M-am transformat pe mine folosindu-mi imaginatia.
Pana acum 1 an traiam fara niciun tel, nicio idee, niciun vis.
Apoi am incercat sa lucrez cu mine, mi-am imaginat persoana care as vrea sa fiu, persoana care ar aduce fericire altora si care ar fi fericita, mi-am notat toate ideile si am inceput sa lucrez la mine, la a ma transforma intr-o versiune mult mai buna a mea.
And it works. In 11 luni am vizitat 2 tari in care nu mai fusesem niciodata,am fost promovata la job, scriu articole pentru un site de nutritie, m-am descotorosit de o relatie toxica de 5 ani, conduc o echipa, mi-am infrant fobia de a conduce masina etc.
Andra, un mare bravo!
Fac bijuterii şi alte mărunţişuri din piuliţe, şaibe, bucăţi de metal şi lanţuri de tot felul. Înainte de piuliţe şi şaibe, foloseam mărgele, ca tot omu’. Ba, chiar, îmi făceam mărgele din carton, pe care le tratam ca să reziste la apă şi alţi factori. Acum câţiva ani, căutam ceva într-un dulap şi am dat peste o cutie cu cuie, şuruburi, piuliţe şi şaibe, vechi de mai bine de 20 de ani, cât probabil că stătuseră acolo, nefolosite, după divorţul alor mei. Le-am păzit câteva luni, tot încercând să-mi dau seama la ce le-aş putea folosi. Cred că primul colier a venit de nevoie, pentru o rochie căreia îi lipsea ceva. Atunci mi-am dat seama că pot folosi genul ăsta de material şi priceperea asta m-a eliberat, cumva. Tot ce vedeam în jurul meu a căpătat noi semnificaţii. Puteam folosi orice, în orice scop. Am început să combin tehnicile convenţionale, pe care deja le foloseam, cu noile materiale şi mi-a plăcut la nebunie. Mai nou, lucrez cu lanţuri de bicicletă, pe care le reciclez integral.
Am transformat camera veche a bunicii de la tara intr-o camera plina de culoare si caldura. m-am certat cu ai mei, insa pana la urma am castigat. :) Am raschetat si pictat peste mobila veche, am decorat-o cu obiecte facute de mine, cu lucruri speciale care imi plac si care stiu ca i-ar fi placut si ei. Am tinut totusi ca transformarea sa nu fie una totala, ci sa imi permita sa imi mai amintesc momentele placute pe care le-am trait acolo. Inca am o cutie plina cu gheme colorate, cu aceleasi fire cu care bunica mea ma invata sa tricotez, inca mai am in dulap pulovarase si sosete facute de ea. Si inca a ramas in camera aia un miros, pe care nu il inteleg si nu il pot descrie, dar care, de fiecare data cand deschid usa din dreapta de deasupra scarilor, ma face sa ma simt acasa, fericita.
Am o imaginatie bogata si nu mi-e greu sa transform lucrurile din jurul meu…cel putin la figurat :)) La propriu vorbind, ultima transformare a avut ca tinta un album foto pe care l-am personalizat pentru o persoana draga.
desi poate parea ciudat, am modificat acum cativa ani copertile a doua carti citite, pentru ca simteam eu ca ceea ce imi daduse editura nu se potrivea cu ce citisem eu… am printat pe autocolant copertile imaginate de mine si le-am aplicat apoi cartilor respective.
Intotdeauna cand am ceva de facut, caut sa nu iau calea deja batatorita, ci imi folosesc imaginatia, creativitatea sa vad din alt unghi. De la un banal notebook transformat in agenda delimitata pe zile, activitati, evenimente, to do-uri samd pana la cutii de pantofi pe post de colectare a biletelor de la concerte.
De cand ma stiu mi-a placut sa creez, sa transform, sa personalizez iar fiind mai tehnic de fel, toate pc-urile mele au avut de „suferit”. Oricand ceva nu mergea cum voiam eu sau cand ceva nu dadeau rezultatul dorit, ma documentam, cautam si schimbam componentele, instalam tot felu de programe si gadget-uri neauzite, stateam cu noptiile pana rezolvam „problema” respectiva.
well.. ultima mea transformare pe care am facut-o, a fost de Sf. Mihail si Gavril. Pe „fratele” meu il cheama Mihai si am vrut sa ii iau un cadou..dar am stat si m-am gandit…ce?! bineinteles ca nu mi-a venit nimic in cap…asa ca..am zis…dar de ce sa nu ii fac eu ceva? De obicei cam asta fac…prefer sa fac eu ceva decat sa iau toate mizeriile. Asa parca are o alta valoare cadoul. Revenind…stateam la munca…si ma uitam in stanga si in dreapta, cand am zarit o cutie in care se tine tortul. Am deschis-o, iar in interiorul ei am inceput sa creez o poveste prin rime, cu poze de cand s-a nascut el , cum a crescut , ce a inceput sa ii placa , unde a ajuns acum si cati prieteni are. Si bineinteles cat de mult il iubim. Deci concluzia…. am transformat o cutie in care se tine tortul intr-o poveste la care nu te-ai astepta. :)
Cu ajutorul imaginatiei, am transformat vechea curte a bunicii intr-un mic centru de ajutor al cainilor, astfel, oamenii din zona pot sa vina sa adopte un caine. O transformare care ajuta nu numai oamenii ci ajuta si sufletele fara acoperis deasupra capului.
Am reconditionat o bicicleta veche a bunicului. cu multa munca, dragoste si implicare ma mandresc acum cu ea pe strazile din bucuresti :)
Tocmai ajunsesem la cea mai asteptata nunta si aveam o rochie neagra superba, lunga si cu partea de jos din voal, de care eram foarte manda. Costase mult, dar aratam cum ma si simteam: perfect. Urcam scarile de la intrarea in Casa Oamenilor de Stiinta din Lahovari ca o actrita spre a-i fi inmanat un Oscar, cand am calcat cu tocul cui pe voal. S-a auzit ceva paraind… mi-era teama sa ma uit in jos. Nici macar nu apucasem sa imi fac o intrare spectaculoasa si deja imi distrusesem rochia. In mod normal as fi plans, dar m-am gandit ca si machiajul superb va arata ca voalul: fasii, fasii si-o gaura! In 5 secunde am ales strategia de atac: m-am oprit din urcat, discret am adunat voalul ruinat, am mimat un telefon la care trebuie sa raspund afara si undeva in gardul viu din lateralul cladirii, am tranformat rochia mea lunga in rochia mea aproape scurta. Arata in continuare spectaculos, dar parca pierduse ceva. Ma simteam ca un stirb intr-o reclama la pasta de dinti… ca un inel de logodna cu o piatra sarita… plus ca nu stiam ce sa fac cu cei 2 metri de voal. Nu-i puteam lasa acolo, in poseta minuscula nu mai incapea nici un bold… inspiratia de moment si-a spus a doua oara cuvantul:din voal mi-am confectionat pe loc un soi de pelerina legata cumva pe un umar si atarnand pana in pamant. Mi-am reluat mult mai sigura ascensiunea si am cucerit noaptea cu rochia mea transformata.
transform cu succes hainele cumparate care nu imi mai plac. spun cu succes pentru ca mie imi plac, cum li se par altora, mai putin mai intereseaza, spre deloc. de asemenea, tot cu succes, pe acelasi principiu, transform spatiul de lucru si camera in care locuiesc. O fac frecvent, pentru a nu ma plictisi. nu am un spirit artistic dezvoltat, dar frumusetea este in ochii privitorului
Cu imaginatia mi-am transformat viziunea si am preluat carma asupra vietii mele.
O imagine valoreaza cat 1000 de cuvinte, iar imaginea care mi-a aparut in fata ochilor dupa ce i-am inchis a fost cea care m-a ajutat sa-mi inving fobia sociala si starea de anxietate cu care ma confruntam. Mai nou, sunt speaker si cunosc persoane zilnic cu care relationez si pe care incerc sa le motivez. Am transformat o fobie in ceva ce-mi place si implicit mi-am schimbat calitatea vietii.
O imagine sa schimbe o viata. Imaginatia este un lucru minunat!
Profesia imi da prilejul de a face acest lucru zilnic. Make-up artist fiind, am ocazia de a transforma fizionomii, de a crea povesti , concepte din imaginatie, culori, texturi si, nu in ultimul rand, pasiune.
Am transformat sticla de vodca Absolut in carafa de apa pentru micuta cafenea pe care am decorat-o de curand, am transformat sticla de vodca Absolut in sfesnice de lumanari, am transformat sticla de Vodca Absolut Red intr-o lampa rosie, am transformat sticla de vodca Absolut intr-o icoana ‘pe sticla’, am transformat sticla de vodca Absolut intr-o vaza, am tranformat sticle de vodca Absolut in instrument muzical.
Cu imaginatie si spirit liber iti poti transforma lumea in mod Absolut. Evident, daca bei cu masura.
Cand m-a prins prima data febra rockului am dat iama in trusa cu scule a tatalui si m-am folosit de piulite, tinte si ciocan ca sa imi fabric bratari din piele si alte accesorii care mi se pareau mie ca seamana cu ce vedeam prin videoclipurile de la MTV. Una dintre bratari o mai am si acum si de fiecare data cand ma uit la ea ma apuca rasul la cat am stat si am ciocanit pielea aia cu tintele ca sa ii pot face gauri si sa bag alte snururi de piele prin ele. Tot asa am scapat de marginile taioase ale lamelor de la aparatele vechi de ras si mi-am facut un fel de zgarda care se voia a fi undeva intre ceea ce purta Debbie Harry si Sid Vicious.
Partea mișto a imaginației e că poți să transformi lucruri palpabile în lucruri palpabile mai bune, lucru foarte la îndemână, dar și că poți să schimbi felul în care trăiești o experiență. Atunci când am crezut că trec prin cea mai dureroasă etapă a vieții, am ales să schimb perspectiva. În loc să o văd ca o suferință care aduce după sine durere, izolare, depresie, am privit-o ca o perioadă inițiatică a unui personaj. Folosindu-mi imaginația, fiecare obstacol a fost o luptă așteptată cu interes. Așa că, în final, a fost o poveste incitantă din care am învățat mai mult decât dacă m-aș fi lăsat stăpânită de ea.
Eu sunt genul de tip pragmatic si perfectionist care nu sufera sa vada un lucru incomplet sau neoptimizat. Si tototada sunt programator :) asa ca am transformat o platforma tehnica utilziata de compania noastra in ceva flexibil, rapid si extensibil, in cateva luni – folosind mai degraba imaginatia decat skill-urile mele, care n-au fost pana la urma decat niste unelte.
M-am transformat pe mine. Am slabit 70 de kilograme :)
Cel mai mult ma inspir din natura si muzica, Natura m-a indemnat spre pictura, iar muzica spre creatie. Pentru mine totul a inceput cand un prieten m-a rugat sa il ajut cu reclama publicitara pentru firma sa, deoarece fiind la inceput de drum nu esti destul de instarit e normal sa mai apelezi la cunoscuti si asa am descoperit si pasiunea pentru arta, ceea ce pentru mine este diametral opus fata de domeniul stiintelor exacte in care lucrez, dar senzatia care o simti in momentul in care stii ca ai realizat ceva din imaginatia ta este geniala,.
Un curs de la facultate era atat de plictisitor incat imi imaginam ca proful incepea sa cante, iar colegii sa danseze ca si cum ar fi fost un concert intr-un club.
Cea mai recenta „transformare” pe care mi-o amintesc a fost transformarea unei agende intr-un adevarat album foto insotit de comentarii personale. „Agenda-album foto” am daruit-o celei mai bune prietene dupa ce nu ne-am vazut timp de 2 ani de zile. Pozele au fost cu noi, poze recente, dar si poze inca din perioada liceului :)
Am transformat tocul usii de la dormitor, dintr-unul super comunist vopsit cu 10 straturi de vopsea alba lucioasa, intr-unul vintage care sa fie in contrast cu mobila moderna. Mi-a luat 2 zile si 3 straturi de piele de pe palme :)))))
Incerc sa imi folosesc imaginatia zilnic: de la gatit, pana la a ma stramba in cele mai aiurite moduri la copiii cu care ma intalnesc pe strada. Cel mai drag imi e cand transform ceva la spatiul in care traiesc – recent, mi-am luat o tabla neagra (da, din acelea pe care le foloseam la scoala), pe care scriu zilnic un lucru frumos care mi s-a intamplat si un lucru (sau o lectie incasata) la care trebuie sa fiu atenta. Astfel, incerc sa fiu mai prezenta la lucrurile care se intampla in jurul meu. Periplul meu imaginar se continua cu desenele pe care le fac, cu faptul ca mi-am infasurat o esarfa de neonul din bucatarie ca sa mai taie din lumina prea puternica, de faptul ca mi-am atarnat bijuteriile de un umeras, de fotografiile pe care le surprind pe parcursul zilei. Desi mici, toate aceste lucruri, plus multe altele, ma ajuta sa ma transform, creativ, pe mine zilnic :) Si cred ca e cel mai frumos lucru pe care mi-l pot oferi.
Transformare artistica … dealungul anilor in liceul si mai departe, in universitatea de arte, mi-am dezvoltat o adevarata pasiune pentru electronice, pentru transformarea tehnologiei uzate si vechi, prin prisma artistica, in creatii. Este vorba de diferite instalatii, cu circuite electrice absurde, functionale, care re pun in functiune anumite functiuni ale acestor electronice – fie pt efect vizual sau sonor.
Eu am transformat o porție de paste ordinare în cea mai bună masă. Dar să ne-nțelegem, doar în capul meu, că ele tot proate erau.
Mi-am transformat visele in realitate. M-am mutat, imi continui studiile in domeniul pe care mi-l doresc si am un job la care ma duc in fiecare zi cu placere! :)
Conceptia proprie asupra artei si imagisticii literare, citind ”Ada sau ardoarea” de V. Nabokov :3
Am transformat o bucata de hartie intr-o felicitare personalizata.
un gand intr-o fapta
mi-am transformat imaginatia facand loganul meu intrun bmv
m-am transformat pe mine cand m-am apucat de sport !!
am transformat un desen pe o foaie a4 intr-un desen destul de complex de 2 metri
Mi-am transformat albul peretelui din dormitor intr-o harta imensa facuta din colaje. ^_^
Pentru unele sedinte foto pe care le-am realizat a trebuit sa improvizez pentru a suplini lipsa unor instrumente (sa fac din rahat bici si sa mai si pocneasca :)))
De exemplu, neavand suficienta lumina pentru o sedinta indoor am construit din parasolare de masina, cearceafuri si planse albe – reflectoare si lumini :)
Am transformat cateva bucati de lemn intr-un cajon cu care ma chinui sa tin ritmul la piesele lui woodkid.
Am transformat o zi obisnuita de noiembrie intr-o zi speciala, acum 10 ani. Sarbatorim impreuna si astazi, intr-un loc oarecare, langa un brad oarecare.
Am transformat un corn de cerb, gasit in padure, intr-o veioza.
Am transformat un oras mort din punct de vedere al evenimentelor cu muzica electronica (Botosani), am deschis ochii tineretului care din pacate nu aveau contact cu asa ceva in „cluburile” de acolo, printr-o serie de petreceri „Night Music”organizate in cadrul ONG-ului Youth Can Do IT. Am avut invitati tinere talente sustinute de organizatia aceasta, plus dj consacrati din tara, intre care si Adrian Ivan – Mr. Pit, (care mai apoi a semnat contract cu casa de discuri Armada si este binecunoscut acum si in strainatate). Proiectul a fost sustinut inclusiv prin mijloacele mass-media, spoturi radio si emisiuni la televiziunea locala.
Pot zice ca imaginatia a avut un rol deosebit de important in tot ce a insemnat acest proiect, si doresc sa reiau aceste activitati cat de curand.
am transformat aseara o cutie de pantofi intr-o cutie de cadou foarte frumoasa, plina de colaje din reviste
Am transformat acest comentariu într-o invitație la Woodkid, simt asta :))
Copil fiind, obisnuiam sa ma joc cu realitatea intr-un mod… sa spunem mai putin tipic. Odata ce am invatat sa scriu, sa leg propozitii si apoi idei, scriam, inventam, povesteam. O activitate ludica, dar nu chiar joc si joaca :)
Schimbarea ar trebui sa survina ori de cate ori un element nu se afla chiar la locul lui, in privinta ta sau chiar a celor din jur si crezi ca poti face ceva.Poate nu chiar schimba cursul istoriei sau asigura world peace,dar incepi cu the little things..:te imprietenesti cu persoana aia care nu iese cu nimeni, nicaieri, te pui in locul altora si ii ajuti sa iasa dintr-o anumita stare,ii duci clementine unui coleg care e bolnav, la pat, iti transformi parul,folosind o foarfeca obisnuita,cu un metru diferenta intre starea initiala si cea finala,pictezi un omulet care sa ascunda o crapatura urata dintr-un perete,ii zambesti unui om din autobuz care pare trist,ii tii usa unei persoane pe care o vezi ca se scotoceste prin geanta de chei si nu le gaseste.Sau faci pe Frankenstein.Atunci cand eram mai mica,ma atasasem mult de o buburuza,primisem si „Foarte bine”pt.o compunere in care o inclusesem.Ii construisem un mic habitat,cu frunze si tot ce voia,dar iesind la o plimbare,a fost calcata de mama si a murit,baltuta de sange portocaliu and all that.Then i was like..why not be jesusy and resurect her..am pus-o intr-o cutiuta,am preparat un fel de lichid de imbalsamare,si peste 3 zile(cliseic)am deschis-o si buburuza a zburat afara.Cuz I’m special like that.Ar trebui, probabil, sa-mi schimb numele in Mama Bubida,sa rimeze cu Omida.
Inca de mic, am incercat (si zic ca am reusit) sa ma transform intr-o persoana care stie clar ce vrea de la viata, si care se dedica permanent telului propus. prin rabdare, eform mental si foarte multa munca.
Imaginatia m-a ajutat de multe ori sa realizez lucruri la care nici nu m-as fi gandit pana sa exite momentul oportun utilizarii acesteia. Insa, cele mai importante reusite le-am avut in relatie cu ceilalti, in special cu persoane foarte apropiate. Simpla amintire ca am reusit de cateva ori sa surpind persoana iubita prin mici cadouri cu o mare semnificatie sau prin gesturi spontane si la fel de incarcate sentimental, ma face sa zambesc. E un lucru extrem de important in viata, cel mai important dupa mine, sa gasesti persoana potrivita langa care sa-ti petreci tot restul vietii si sa-i oferi tot ce ai mai bun. Si imaginatia isi joaca rolul ei aici. Sa reusesti zi de zi, fara planuri sau alte indicatii, sa o faci fericita. :D
Am transformat o cutie veche de carton într-o cutie plină de cărți de citit în baie.
După discuții îndelungate cu prietenii mei, am ajuns împreună la aceeași concluzie: să citești e WC e o plăcere secretă a oamenilor. Așa am decis ca la mine în baie toți musafirii își vor satisface această plăcere. Am găsit o cutie veche, am tapetat-o cu colaje din reviste, i-am dat niște bandă scotch peste (ca să nu se ude) și am plasat-o strategic în colțul de lângă ușa băii, în fața toaletei.
Aici e dovada: http://hippiecheese.tumblr.com/post/18325082871/book-box
Am gasit concursul mult prea tarziu, cred ca toti depunem un efort mai mic sau mai mare pentru a depasi stadiul de rutina, de another brick in the wall, the spirit de turma. Nevoia de diferit, de mai bine, de mai aproape de ideeal sau scop personal vreau sa o depasesc citind, chiar reusesc, net-ul ma ajuta foarte mult, cartile si ma decopar mereu eu, noua. Descopar ca vreau sa ajut si sa inspir mai mult, pe cei de a;proape sau pe cei cu care intru in contact o data sau periodic, asta depinde mult de situatia in care ne afla si de loc: o vorba, o atitudine, o replica, un tip de comportament, actiune sau orice altceva.