B’ESTFEST începe vineri! Da, da, timpul trece repede, s-a dus un an și iar dăm fuga pe iarbă la concert!
Revista de Povestiri va participa în toate cele trei zile la B’ESTFEST, în zona Arts & Crafts, cu un antrenament de imaginație pe care l-am îmbrăcat în cuvântul workshop, din care la final va rezulta o revistă handmade și unicat și experimentală și cum să-i mai zicem – scrisă și desenată ad-hoc de participanții la festival.
Așa că în calitate de uorcșopiști, avem de dat două abonamente pentru cele trei zile de B’ESTFEST, dar știți că nu le dăm așa, oricum. Vă punem la scris!
Temă
Scrieți o scurtă povestire despre cum a devenit Motanov rockstar (n-a devenit, e doar ficțiune:))). Povestirea să aibă maximum 2000 de semne cu spații (cât o pagină de revistă).
Mecanism
Câștigă povestirea aleasă de Motanov (pe criteriul imaginație) și cea mai populară (cele mai multe like-uri – deci aici candidează doar comentariile postate prin Facebook). Pentru a participa, puneți povestirile ca și comentarii la acest post.
Termen limită
Marți, 3 iulie, ora 24.
Pe locuri, fiți gata, scrieeeți!
unde-mi trimit capodopera?
Puneți povestirile în comentarii aici, suntem tâmpiți, precizăm și în post imediat.
Buna,
Am scris o poveste :P si apare mesajul ‘Your comment is awaiting moderation.” Spune-mi, te rog, cat dureaza pana se posteaza povestea si cum se da like.
Mersi.
Dora, comentariul a fost aprobat deja. Pentru like-uri trebuie să pui comentariul prin Facebook.
Mi se pare logic :). Multumesc pentru raspuns.
Pls, hlep! Am postat prin link-ul de facebook pe site si de ce nu imi apare aici povestea?
Am pus povestea in link-ul de facebook al site-ului vostru si de ce nu apare postata aici povestea? Poate reusiti sa ma ajutati. Multumesc.
Dora, fii atenta. Te loghezi în contul tău de Facebook, apoi intri aici pe post și vezi sus „facebook comments”. Și pui acolo comentariul.
Cum a devenit Motanov un brav rockstar
Era spre sfârşitul verii, dar căldura se diminua doar puţin spre seară. Din asfaltul încins ieşeau aburi fierbinţi pe care îi simţeai pe piele, chiar dacă erau invizibili. Motanov dormise după-amiază, cu storurile trase ca să aducă în dormitor o iluzie de răcoare. După ce a sorbit o sticlă rece de Coca-Cola a ieşit să se plimbe. Îşi înfoiase blăniţa mov după ce o udase bine într-un duş rece, iar după o ocheadă în oglindă decisese că , da … e un motan foarte atrăgător. Prin ferestrele deschise ale unei vile din apropiere răzbăteau acordurile vivace ale unei muzici pline de ritm ameţitor încât lăbuţele lui au început să se mişte automat, şi-a aruncat pe spate capul şi s-a abandonat acelui ritm atât de seducător. Ştia că este casa Laviniei, o pisicuţă destul de fiţoasă, care era mare fană a muzicii rock.
– Te mişti bine! – a auzit o voce de bas în spatele lui. Poţi să cânţi şi cu voce ? Ia încearcă.
– Am voce cam groasă, sunt şi puţin răguşit de la băuturile reci. Dar, hai să încerc!
Motanov l-a privit printre gene pe interlocutorul lui, un tip grăsuţ cu faţa buhăită şi pungi sub ochi. Chiar s-a gândit că nu e o ideie rea, poate va atrage atenţia Laviniei. A început să cânte, mieunând pe mai multe tonalităţi, încât rezultatul era cam ciudat, dar nu lipsit de farmec. După un minut a prins avânt şi a cântat din ce în ce mai tare. La casa Laviniei s-a deschis o fereastră şi frumoasa fată a zâmbit şi i-a trimis un pupic . Inima lui Motanov a tresărit de bucurie, ea l-a apreciat. Domnul cel plinuţ l-a bătut pe umăr şi i-a spus :
– Astăzi e ziua noastră norocoasă. Sunt impresar şi aveam nevoie de un solist vocal. La formaţia „ Melcii grăbiţi ” s-a îmbolnăvit starul , va urma un tratament de lungă durată. Aş încerca cu tine !
Aşa a început cariera celui ce , după nici un an , a fost considerat cel mai important solist din domeniu. Blăniţa mov, papionul alb de la gât erau pe toate afişele ce anunţau concertele starului Motanov.
Sfarsit.
Pană de curent în vechiul cartier pisicesc. În beznă se distingea doar conturul Strălucitoarei, blănița ei fiind spălată cu șampon de licurici și grapefruit roz.
Nu se mai auzeau televizoare, rotopercutoare sau drujbe din vecini și Motanov se plictisea groaznic… așa că a pus gheara pe chitara aruncată de veverița de la 7 și a început să cânte.
Un cotoi bătrân și iritat a chemat poliția și în 20 de minute toată zona a fost împânzită de forțe speciale. Un reflector dintr-un elicopter îl lumina pe suspect ca la un spectacol veritabil. Motanul Mov nu s-a lăsat, a zdrăngănit în continuare chitara cu tot talentul. Strălucitoarea a improvizat niște tobe din oale roșii cu buline și s-a alăturat spectacolului. Oameni și lighioane din tot orașul s-au adunat să vadă minunea.
A venit și Meow TV. Filmarea lor a ajuns viral pe net – Motanov era peste tot și strângea like cu like, retweet cu retweet și share cu share. Două ceasuri mai târziu… a revenit curentul și spectacolul s-a încheiat cu o amendă de 4 conserve de ton (2 în primele 48 de ore) și multă faimă. Au urmat concerte, invitații la festivaluri internaționale și un impresar… în persoana cotoiului bătrân. Motanov era rockstar.
Euuuu, Rockstar?
Ia uite-l pe Motanov. Plimba iar revista. A stricat-o si pe-asta. A stat pe ea in parc, la super fest-uri urbane, s-a aparat cu ea de muste la (dum, dum…) birou, si-a facut cu ea aer in (Oprescu’s non-AC) RATB si tot asa. Dar mai ales, a deschis-o mult si des. Ca sa se uite adanc in ochii lui albastri. Putin exagerat, ce-i drept. Dar ce NU este exagerat la un motan mov? Unul chiar cu o oarecare poveste, cu un inceput, un sfarsit si evident o evolutie, determinata de multe si grele incercari.
Incercare fu si asta. O mare incercare. Caci de cand era mic si avea puf in loc de blana, care batea intr-un ciclam mai mult, un fel de blond al viitorului saten la copii, se ascundea pe holuri, pe dupa usi, schele, in tevi si portbagaje de Dacii si mima, cu un car de sincera traire, melodii alternative care iti faceau parul, respectiv blana, sa ti se zburleasca, inca de la primele acorduri. Da, el e Motanov. Adica un motan mov. Alternativ a fost, alternativ a ramas. Si mare fan AB4. Acum si The Mono Jacks. De fapt, Doru. Da, lui de Doru ii place si de ochii lui albastri. Si-ar fi dorit si el asa ochi, asa voce, asa prezenta scenica. Si-ar fi dorit macar sa fie acolo, cat mai aproape sa O, IL, II (doamne, cum il napadesc emotiile!!!) vada.
Si de ce este Motanov asa de trist? Caci, in fond si la urma urmei, sa ai o pasiune atat de puternica te ajuta sa ramai viu, mov, patruped, activ, exaltat. Pai da. Asa e, dar lui Motanov soarta ii este acum amenintata de propria-i teama de esec. Lui Motanov i s-a oferit o sansa. Vor sa-l faca rockstar, la B’estfest. Asa i-au zis. Si el a crezut. A crezut orbeste. Si de cand a inceput sa creada, se tot intreaba: oare o sa reusesc, oare o sa fiu la fel de bun ca el, oare o sa-mi pun lentile de contact si o sa-mi vopsesco-indrept blana ca ele/ei, dar mai ales ele (Movostocratele) sa ma placa, sa ridice labutele sus la semnalul meu, sa bata frenetic din ele atunci cand ritmul o cere? Si daca fac toate astea, oare o sa mai fiu eu?