Poezie scrisă de Andrei Soficaru, apreciată de Mircea Dan Duță la atelierul de poezie Mornin’ Poets, pe 20 iunie 2021, la tema metapoeziei.
poet nătâng lovit cu mere și vorbe dezolante
ascunde-ți versul decadent
că-i ars de oameni cu idei,
alunecă-ți pana pe pereții WC-urilor din gări
acolo unde vei fi apreciat în clipele de liniște.
caverna cerul cenușiu s-a crăpat și a coborât un cal,
curată dar căderea cabalinei cuprindea un copac curios și un copil
de cămile iar corbul, ca o canalie, se cufunda în culoare și căzu peste cabană
și cărămizi
căpăta casa lui Calache călărea un cuțit cuvântător prin capul unui cazac
curentul și cabaretul calic se califica pe cablul cabinetului,
culoarului iar caisul calibra o caleașcă
candid, un calomniator era campion pe candelabrul camaradului cu capital
a cărei capodopera cuprindea o capsulă și căpăta caricatural o carieră de cardinal
cu carnet de carne pe castron de carton
cu cerul ce cădea în cenușiul calm al curcubeului
artiști plus acizi
dau dadaiști
și suprarealiști și-expresioniști,
toți la un loc:
rezultă turnesol
în cazane alungite,
cu năluci amfore, lăuntrice
