Poem scris de Alin Dimache, la Atelierul Mornin’ Poets #81 cu Gabriela Feceoru, din 17 decembrie 2023, la tema dragoste în vremea războiului.
Metroul meu a venit primul,
te-ai făcut tot mai mică
să-ncapi undeva între stomacul şi pieptul meu
pendulând de colo colo
ca bula de aer dintr-un poloboc.
Victoriei, Ştefan cel Mare,
voievozii, lupta, gloria –
staţii de metrou bucureştean
prin care am trecut singur.
Ne-am întâlnit să-mi povesteşti despre paste,
despre filmul Napoleon,
despre ce s-a întâmplat între voi,
n-ai putut să-mi spui şi
cum ai rămas singură în toate războaiele din cinema,
cum ai făcut ce-ai putut
să pui limba pe rană.
(Niciun regizor nu poate surprinde adevărul istoric cu camera pornită)
Te simțeai prost
că ne-ai rănit
ca şi cum nu eram deja răniţi,
știi și tu că limba care vorbește
nu se poate pune pe rană.
“trebuie să înțeleg exact ce simt”
“dacă nu înțelegi înseamnă că nu simți,
că nu e nimic”
Ne-am aliat împotriva ta
lovind din toate părţile
în toate zonele vitale:
în negrul ochilor,
în albul ochilor,
în mâna cu care mângâi,
în mâna cu care nu mângâi.
Un război nedeclarat
împotriva unei ţări
fără ieşire la mare.
Nu ne-a judecat niciun tribunal pentru agresiunea neprovocată
dar nu sentința ne face vinovaţi
şi nici iertaţi.
(Cel lăsat pe dinafară se va întoarce mereu pe dinăuntru)
Ai tăcut
şi tăcerea ta n-a însemnat linişte,
sunetul nu se propagă în orice fel de atmosferă,
ai o singură limbă
şi rănile sunt multe.
La masa de lângă noi mânca Nae Caranfil.
(personajul jucat de Mircea Diaconu
plânge doar după finalul scenei,
nestânjenit de umorul situației)
“Poate că nu ne vom mai vedea niciodată”
împărțeam golul
între stomac şi piept
în timp ce Nae Caranfil mânca
şi tot mânca
şi râdea cu prietenii lui.
Am mers spre pasajul Universității vorbind despre singurătate
(instalațiile de Crăciun se aprind mereu să lumineze mai bine spațiile goale dintre noi)
Vorbeam de fapt despre singurătatea noastră,
una
despre consecințele agresiunii,
două.
N-am avut curajul să îmi mărturisesc faptele, aşa că scriu
şi tot ce scriu
sper că va fi folosit cu orice ocazie
împotriva mea
iar cel lăsat pe dinafară
va găsi un loc cald
înăuntru
acolo unde s-a întors.
