Poneiul Gică, cel făr’ de frică, stătea de gardă, într-o cazarmă, Pe post de armă, c-o cărămidă Ce-o luase devreme, din piramidă.

Citeşte mai departe →

După o noapte sălbatică, piramida se trezi mahmură şi nervoasă. Nu-şi amintea mai nimica, doar cum o bătuse poneiul la un joc de cazarmă.

Citeşte mai departe →

Într-o bună dimineaţă, eroul nostru se trezeşte şi priveşte brusc cerul violet şi cele trei luni roşiatice ce se pregăteau de culcare. Da, totul era în regulă, nimic nou în cazarma modernă, instalată lângă piramida uriaşă ce domina platoul din deşert. Doar un bărbat se zărea venind călare pe un kinarou, un fel de ponei…

Citeşte mai departe →

Ponei rotofei în cazarmă, sar scântei, piramidă vrei?

Citeşte mai departe →

În curtea cazarmei, carabinele sunt sprijinite una de alta în paşnice piramide. Toţi soldaţii privesc încremeniţi la colonelul care îşi plimba în cerc fetiţa călare pe un ponei roşcat şi resemnat. Entuziasmat, trompetistul cazarmei vrea să îşi exprime încântarea. Suflă cu putere în trompeta lui de alamă semnalul de alarmă. Semnalul de alarmă – îl…

Citeşte mai departe →

Nimeni nu-i anunțase că piramida era, de fapt, cazarma. Sau că cei din cavalerie aveau să călărească ponei. Ca atare, au decis că milităria nu e de ei și s-au făcut bucătari.

Citeşte mai departe →

Poneiu’, Cazarmă şi Cărămidă erau cei mai periculoşi borfaşi de pe Rahova. Cărămidă, înalt de doi metri şi lat tot de doi, jefuise şase benzinării înarmat doar cu o cărămidă; Cazarmă era osos, negricios, tresărea des şi-i juca un ochi în cap. Îl apucase amocul în unitate şi împuşcase cinci răcani, doi sergenţi şi un…

Citeşte mai departe →

Am luat poneiul şi l-am băgat în cazarmă şi i-am aratat piramida. Am luat piramida şi am băgat-o şi pe ea în cazarmă şi i-am arătat poneiul. Cu o mână ţineam poneiul, cu o mână ţineam piramida şi cu una cazarma. – adaptare după Calculelele lui Horaţiu Mălăele –

Citeşte mai departe →

A fost odată un ponei. El s-a născut într-o ţară cu lanuri de porumb, spice de grâu şi toate formele de relief (aşa zicea învăţătoarea). Locuia lângă o cazarmă înfricoşătoare, de fiecare dată când îl vorbeai de rău pe preşedintele ţării (un motan foarte rău, pe care îl chema Motăcescu) sfârşeai acolo. Aşa că micuţul…

Citeşte mai departe →

Un cronicar apăsat de zile îşi citeşte de pe un pergament prăfuit impresiile din tinereţe despre ceea ce a văzut şi simţit în juru-i. Pe atunci, acum zeci de ani, lumea din ţara lui Faraon privea cu suspiciune moftul stăpânului de a construi un edificiu atât de impunător şi de ciudat, totodată. Din gură în…

Citeşte mai departe →