Sună telefonul. „Da!” „Bună, unchiule, Puricele de Pisică la telefon!” „A, nepoate, tu erai? Zi repede, că avem treabă.” „Scuze, unchiule, dacă te deranjez, pot să revin…” „Suntem la vânătoare, nepoate, da, hai, zi, că Leul a obosit şi-şi trage un pic răsuflarea. Da’ nu prea te aud bine…” „Stai că mă urc pe coada…
autor: Motanov
Scrieţi o scurtã povestire într-un comentariu în care personajele sã fie cãrţi de joc.
autor: Sonia Pavlenko
Dama către Valet: „Ai fost un As!”.
autor: Titel Leontin
Dama: „Regele meu, iertare! M-a îmbrobodit jokerul şi eu, proastă, l-am crezut. Acum mă arată cu degetul toate cărţile că uite cum mi-a îndoit colţul…”.
autor: Cornel Bisa
Asul: „Eu nu mă amestec cu oricine. Eu stau în mânecă.”.
autor: Petruş Stuparu
Înainte, eram o damă bine. Aveam o inimă roşie şi aprinsă precum macii din Monet. Aveam valeţi şi jokeri. Până când a apărut un romb. M-a fermecat cu laturile lui şi culoarea foarte frumoasă. Dar m-am tăiat în ale lui colţuri şi am ajuns mai neagră. Treflă. A trecut şi popa şi nu mi-a găsit…
autor: Railroad Rasputin
La un unison absurd, toţi jokerii lumii au ieşit din cărţi într-o chemare anarhică, sfidând toate legile firii şi contractele sociale şi mâncându-i într-un chip de căpcăun pe regi şi dame, într-un ultim poker infernal.
autor: Monica Dragomir
Dama de Pică este întrebată de către Regele Romb de ce îl preferă pe Valetul Inimă Roşie. Răspunsul tăios sună: „- De treflă!”.
autor: Dana Spiridonescu
Asul ştergea papucii valetului. Dama era amanta lui popa, zis Popişteanu, care era căsătorit un un doi. Doi îl iubea pe trei, aşa că nu era bai. După cină, cu toţii se adunau ca să se scobească în dinţi cu o treflă. Dama era regele absurdului.
autor: Victor N. Lucian
Dama ţinea de şase, iar şase nu.